Când am întrebat la hotel cum ajungem la cele trei obiective pe care vroiam să le vedem, ni s-a spus că trebuie să ajungem la hipodrom și acolo găsim Moscheea Albastră și, puțin mai departe, Hagia Sofia și apoi Palatul Topkapî. Asta ne-a încurcat puțin, deoarece pe harta noastră nu era nici un hipodrom. 

Câte ceva depre hipodromul din Constantinopol

Cuvântul hipodrom vine din limba greacă: hippos înseamnă cal iar dromos = cale sau drum. Cursele de cai și de care erau distracții foarte populare în Antichitate, iar hipodromul era un loc foarte important în orașele din timpul imperiului elenistic, a celui roman sau bizantin.

Se pare că hipodromul împăratului Constantin, centrul social și sportiv al capitalei Imperiului Bizantin, era atât de mare încât încăpeau acolo 100 000 de spectatori.

Hipodromul era decorat cu statui de bronz ale unor celebri cai și conducători de care dar și cu statui de zei, împărați sau eroi.

Cei patru cai din cupru aurit aflați deasupra boxelor hipodromului, cunoscuți drept caii Sf. Marcu, au fost furați în timpul celei de-a patra cruciade și duși la Veneția. Au decorat o vreme fațada basilicii San Marco, apoi au fost înlocuiți cu niște replici. Statuile originale pot fi văzute astăzi în muzeul basilicii.

În 1453, când turcii au cucerit orașul, hipodromul era deja o ruină și, pentru că turcii nu erau interesați de curse, a fost treptat uitat. Locul a mai fost folosit ocazional pentru diverse festivități, cum au fost cele dedicate circumciziei fiilor sultanului Ahmet.

Pe vremea sultanului Suleyman Magnificul, hipodromul era locul de unde pleca armata otomană să cucerească lumea.

Hipodromul se cutremura sub huruitul carelor de provizii și mașinilor de asediere, sub tropotul copitelor escadroanelor, sub încălțările cu vârful ascuțit al ienicerilor și sub sunetul timpanelor, flautelor și tobelor. Nori groși de praf se ridicau în spirale, precum cozile unui balaur teribil pronit de-a lungul câmpiei.

(Colin Falconer – Harem)

Sau locul în care aveau loc diverse festivități:

Mândru și grandios, de mai bine de o mie de ani, hipodromul văzuse necontenit sărbătoare după sărbătoare, mereu ticsit, mereu gălăgios. Privitorii erau bărbați de toate vârstele. Dacă le plăcea spectacolul, răcneau, hohoteau și săreau în picioare, de parcă ar fi avut partea lor în el. Dacă nu-i încânta ce vedeau, băteau din palme, înjurau, aruncau cu ce le cădea sub mână. Ușor de înveselit, greu de mulțumit, spectatorii nu se schimbaseră prea mult de pe vremea lui Constantin.

(Elif Shafak – Ucenicul arhitectului)

Ce a mai rămas din Hipodrom

De fapt, trebuia să ajungem la Piața Sultanahmet, care se găsește pe locul fostului hipodrom.

Azi, zona a rămas la fel de populată ca în trecut, nu de cei care se întreceau la curse sau de spectatori, ci de miile de turiști, tot un fel de spectatori și ei. Erau atât de mulți încât m-am întrebat dacă toți turiștii și-au propus să viziteze Istanbulul odată cu mine.

 

La scurt timp după ce am intrat în piață, am văzut o coadă uriașă la intrarea în Moscheea Albastră. La fel de mare ca cea de care am avut parte la Vatican. Doar că mergea mai repede, probabil și datorită faptului că nu trebuia să cumperi bilete.

Intrarea e gratuită, dar la ieșire poți face o donație, dacă vrei. Primești și bon fiscal pentru acea donație, indiferent de valoarea ei. Ne-au luat-o înainte chiar și cu bonurile pe bacșiș donații.

Înainte să intrăm în moschee, am dat o raită prin piață. Sunt acolo câteva monumente interesante.

Coloana Serpentină

Împăratul Constantin și succesorii săi au adus opere de artă din tot imperiul pentru a-și împodobi capitala. Unul dintre acestea a fost mutat de la templul lui Apollo în mijlocul hipodromului de la Constantinopol. Trepiedul din Plataea a fost ridicat pentru a sărbători victoria grecilor asupra perșilor, în timpul războaielor persane (sec. V î.Hr.). În partea superioară, trepiedul avea un bol de aur susținut de trei capete de șarpe. În timpul cruciadei a patra, vasul a dispărut, iar la sfârșitul secolului al XVII-lea, au fost distruse și capetele de șerpi. O parte din ele au fost recuperate și sunt expuse la Muzeul de Arheologie din Istanbul. Astăzi, din Trepiedul de la Delphi a mai rămas baza, cunoscută sub numele de Coloana Serpentină.

Coloana fixează direcția pe care o avea spina, coloana vertebrală a circului din vremea împăratului Iustinian, circ în jurul căruia se desfășurau cursele. Circul avea o lungime de 370m, o lățime de 60-70 m și avea 30-40 de gradene unde se adunau zeci de mii de spectatori. Azi, totul a rămas o amintire.

Obeliscul lui Theodosius

Împăratul Theodosius cel Mare a adus din Egipt, în anul 390, un obelisc din granit roz și a dispus așezarea lui în interiorul pistei de curse. Obeliscul lui Tutmose al III-lea a fost inițial ridicat la templul din Karnak. Pentru a fi mutat la Constantinopol a fost nevoie să fie tăiat în trei bucăți. Partea superioară, așezată pe un piedestal de marmură, poate fi admirată și astăzi chiar în locul în care a amplasat-o împăratul Theodosius.

N-am avut timp să vedem mai multe, pentru că cerul s-a întunecat brusc și a trebuit să ne întoarcem la coada de la Moscheea Sultanahmet, mai cunoscută ca Moscheea Albastră.

Recomandări de lectură

• Ucenicul arhitectului – Elif Shafak
• Coloana șerpuită – Jason Goodwin
• Hanul lui Manuc  – Simona Antonescu
• Pe treptele tronului – Edmond Rossier (capitolul despre Teodora)
• Harem – Colin Falconer