Hagia Sofia – biserică, moschee, apoi muzeu

Am ajuns la Hagia Sofia venind de la Moscheea Albastră, printr-un parc plin de flori. Așa cum era de fapt tot orașul, plin de lalele, zambile și narcise. Drumul trece și pe lângă cișmeaua sultanei Hurrem și pe lângă Hurrem Sultan Hammam (asta e pentru fanii serialului Suleyman Magnificul :D).     

 hagia-sofia

hagia-sofia

hagia-sofia

hagia-sofia
Fântâna sultanei Hurrem

Biserica Sfintei Înțelepciuni (Aghia Sophia în limba greacă, Ayasofya în turcă) a fost, mai întâi, catedrala Patriarhiei de la Constantinopol, apoi moschee. Astăzi este muzeu și una dintre cele mai cunoscute clădiri din lume.

hagia-sofia

Biserică

În anul 325, împăratul Constantin, întemeietorul orașului care i-a purtat numele, a construit o biserică  pe locul unde azi se află Hagia Sofia. Este și locul în care se afla un templu dedicat zeiței Artemis, pe acropolisul vechiului Bysantion. Biserica lui Constantin a ars, în anul 404, apoi a fost reconstruită de Teodosiu al II-lea, dar a fost din nou arsă în 532. Urmele bisericii lui Teodosiu pot fi văzute chiar lângă ieșire.

hagia-sofia

Hagia Sofia a fost construită în forma sa actuală de către împăratul Iustinian I, între 532 și 537. Este unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură bizantină din lume. Se spune chiar că Iustinian ar fi exclamat “Solomon, te-am depășit!”

hagia-sofia

Aproape 1000 de ani, Hagia Sofia a fost sediul Patriarhiei Ortodoxe de la Constantinopol, centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit dar și locul unor importante ceremonii imperiale.

În 1204, catedrala a fost atacată și jefuită de nobilii creștini care participau la Cruciada a IV-a și care l-au înlocuit pe Patriarhul Constantinopolului cu un episcop latin. Ca urmare, cele mai multe dintre bogățiile Hagiei Sophia pot fi văzute astăzi nu la Istanbul, ci în trezoreria Basilicii San Marco din Veneția. Acest eveniment a contribuit esențial la divizarea bisericii ortodoxe grecești de cea romano-catolică, începută cu Marea Schismă din 1054.

Ultima ceremonie creștină s-a ținut în basilică în 29 mai 1453, ziua în care sultanul Mehmet Cuceritorul a intrat în Constantinopol. Impresionat de frumusețea Hagiei Sofia, a dispus transformarea ei în moschee.

Moschee

Hagia Sofia a rămas moscheea principală a Istanbulului pentru aproape cinci secole și a fost un model pentru alte moschei importante, inclusiv Moscheea Albastră, situată în apropiere.

 hagia-sofia

La început, nu au fost făcute schimbări structurale majore. A fost adăugat un mihrab (nișă de rugăciune), un amvon și un minaret din lemn. Imaginile din interior nu sunt prea reușite fiindcă era cam întuneric.

hagia-sofia

Mai târziu, la începutul secolului al XVI-lea, fețele sfinților din mozaicuri au fost acoperite (fără să fie distruse) cu un strat subțire de tencuială, din cauza interdicției religiei islamice de a reprezenta figuri umane. Unele dintre splendidele mozaicuri creștine au fost treptat descoperite, astfel încât astăzi pot fi admirate de către vizitatori, în diverse locuri din biserica/moschee/muzeu.

De-a lungul timpului, sultanii care s-au perindat la conducerea imperiului au dispus mai multe modificări. Bisericii i-au fost adăugate patru minarete și mai multe construcții mici, cu destinații diverse: o fântână de purificare, un orologiu, o medresă (școală coranică) și mormintele sultanilor și sultanelor. Acestea din urmă, ceva mai departe, pe drumul spre Palatul Topkapî.

hagia-sofia

 hagia-sofia

hagia-sofia

hagia-sofia

Muzeu

După anul 1935, Hagia Sofia a devenit muzeu, la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Ataturk.

Am vizitat-o și eu, odată cu alte câteva sute de persoane. Era o aglomerație de nedescris, vizitatorii umblau haotic (așa mi s-a părut mie) de colo, colo, ghizii își căutau disperați turiștii și era aproape imposibil să faci o poză fără persoane străine în ea. La asta se adaugă și lucrările de restaurare care împiedicau accesul la o bună parte din hagie.

hagia-sofia

hagia-sofia

hagia-sofia

Încă de la intrare ești copleșit de dimensiunile construcției și de imensa cupolă centrală, luminată de cele 40 de ferestre de la bază și încadrată de două semicupole și șase cupole mai mici. Spațiul central este placat cu marmură de diverse culori (unii spun că sunt vreo 60 de nuanțe) adusă din locuri diverse, inclusiv din Africa.

hagia-sofia

Este cumva impresionant să vezi în aceeași incintă, chiar de dimensiuni uriașe, mozaicuri creștine și uriașe medalioane (7,5 metri în diametru) cu caligrafii arabe, aurii pe fond negru. Până în secolul al XIX-lea, în locul medalioanelor erau reprezentările unor îngeri.

hagia-sofia

Totuși, dacă mă gândesc bine, cred că prefer varianta în care fiecare religie are propriul lăcaș de cult. Apreciez că au fost păstrate unele simboluri ale creștinismului, lucru care, din păcate, nu s-a întâmplat în Granada, dar mi-ar fi plăcut ca basilica să rămână așa cum era, fără acest mix de culturi.

Revenind la spațiul central de la parter, sunt câteva puncte de atracție, în afară de mozaicul central și medalioanele cu caligrafie arabă.

hagia-sofia
Biblioteca sultanului Mahmud
hagia-sofia
Biblioteca sultanului Mahmud
hagia-sofia
Loja sultanului
hagia-sofia
Vas ovoidal gigantic din marmură albă descoperit în ruinele anticului Pergam
hagia-sofia
Vas ovoidal gigantic
hagia-sofia
Decor din plăci ceramice
hagia-sofia
Gaură din așa-numita Coloană care transpiră, considerată miraculoasă pentru vindecarea bolilor de ochi. Cel interesat de vindecare trebuie să introducă degetul mare în gaură și să facă o rotire a palmei în jurul găurii, pentru a culege transpirația pietrei

Galeriile de la etaj, destinate femeilor care asistau la slujbe, au fost construite deasupra navelor laterale și sunt în formă de U cu unghiuri drepte, cu latura deschisă spre altar. Accesul spre galerii se face pe niște serpentine pavate cu piatră, fără trepte, destul de întunecate.

hagia-sofia

La etaj, pot fi văzute mozaicuri bizantine spectaculoase, cum ar fi acest mozaic din secolul al XIII-lea:

hagia-sofia

Împărăteasa, împreună cu suita sa, asista la slujbe din galeria centrală.

hagia-sofia

Pe latura din dreapta, dincolo de o poartă de marmură se găsește zona privată a împăratului, un fel de dressing, în care acesta se îmbrăca în hainele potrivite pentru a asista la slujbă.

hagia-sofia

hagia-sofia

Tot la etaj se găsește și mormântul lui Henricus Dandolo, dogele Veneției, mormânt pe care-l căuta profesorul Robert Langdon în Infernul lui Dan Brown. L-am găsit destul de greu, era cât pe ce să cred că este doar rodul imaginației lui autorului.

hagia-sofia

hagia-sofia

Iată și un video despre Hagia Sofia, realizat de National Geographic:

http://natgeotv.com/ca/ancient-megastructures/videos/hagia-sofia-dome-secrets

Hagia Sofia a fost, de-a lungul timpului (și are venerabila vârstă de 1500 de ani), o sursă de inspirație pentru cărți și filme precum și un subiect de discuții referitoare la misterele sale încă nedescoperite.

Recomandări de lectură:

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Hagia Sofia – biserică, moschee, apoi muzeu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s