Deși Biblia nu menționează nici un animal cu urechi lungi și coadă scurtă care aduce cadouri copiilor cuminți, iepurașul de Paște a devenit unul dintre simbolurile cele mai importante ale acestei sărbători creștine. El nu este o invenție modernă, ci își are originea în vremea festivalurilor păgâne care celebrau fertilitatea, belșugul și viața nouă, iar iepurele era simbolul zeiței Eostra. Legenda spune că Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a salva pasărea de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulțumi celei care a salvat-o, iepuroaica decora ouăle pe care le făcea și i le dăruia zeiței. Din această legendă s-a născut și tradiția ca iepurașul să aducă ouă vopsite.

Prin secolul al XIII-lea, învățătorii creștini au hotărăt că e mai bine să adopte serbările dedicate zeiței fertilității, decât să le respingă.

Iepurașul a apărut și în cărți, în Germania, în jurul anului 1500, apoi în arta medievală creștină, iar pe la 1680, devine personajul central al unei povești germane, personaj care aducea daruri de Paște și le ascundea prin grădini.

Iepurașul a traversat apoi oceanul și ajuns prima dată în America, în anii 1700, odată cu imigranții germani care s-au stabilit în Pennsylvania și au adus cu ei iepurele cu ouă colorate, denumit Osterhase sau Oschter Haws. Copiii lor făceau cuiburi în care iepurașul să aducă ouăle, în dimineața de Paște. Abia după Războiul Civil, iepurașul a fost adoptat ca un simbol creștin. Apoi, obiceiul s-a extins pe tot teritoriul american, iar ouălor vopsite li s-au alăturat ouăle de ciocolată, apoi alte bomboane și cadouri, iar locul cuiburilor a fost luat de coșulețe decorate. Uneori, copiii lasă morcovi în coșuleț, în caz că iepurașului i se face foame.

Tot germanii au fost cei care inventat dulciurile în formă de iepuraș, la începutul secolului al XIX-lea, la început din aluat și zahăr, apoi din ce în ce mai sofisticate.

Iepurașul nu apare doar în poveștile și tradițiile legate de Paște, ci apare și în străvechi legende și mituri ale unor popoare asiatice, africane sau din America de Sud.

Când erau fetele mele mici, primeau, în fiecare an, un iepuraș cu care se jucau foarte încântate o vreme, până când Pepe (toîi iepurașii se numeau Pepe) hotăra că e timpul să-l viziteze pe bunicul, la țară. Erau foarte supărate câteva zile, din cauza plecării lui Pepe.

La tine vine iepurașul? Cu siguranță, dacă ai fost cuminte.