Alhambra – paradisul pe Pământ

Alhambra din Granada este unul dintre cele mai prestigioase monumente de arhitectură islamică, o dovadă importantă a prezenței musulmane în Spania, din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea. Este un ansamblu de clădiri care domină orașul Granada, de pe înălțimea pe care se află, față în față cu popularul cartier Albaicin.

Istoria Alhambrei

Numele provine din arabă, de la al-qala’a al-hamra, care înseamnă castelul roșu. De ce castelul roșu? Există mai multe explicații posibile. Una dintre acestea se referă la culoarea stâncilor pe care este ridicat castelul. Alta, la culoarea turnurilor și zidurilor sale, aurii atunci când sunt scăldate în lumina soarelui. Versiunea mea preferată spune că Alhambra a fost construită la lumina torțelor, iar denumirea castelului a fost inspirată de culoarea zidurilor în lumina torțelor.

Inițial era o mică fortăreață, apoi a fost abandonată o lungă perioadă de timp. În secolul al XIII-lea, Muhammed ben Nazar, întemeietorul dinastiei Nasrid, a început construcția palatului. În secolul al XIV-lea, au fost ridicate cele mai importante părți ale ansamblului. După 1492, anul cuceririi Granadei de către creștini, palatul a devenit reședința Regilor Catolici, Ferdinand și Isabela.

Alhambra a fost construită ca un ansamblu de clădiri: o fortăreață (alcazaba), un palat (alcázar) și o zonă rezidențială (medina). Cea mai veche parte este alcazaba.

Din vechea fortăreață mai există rămășițe ale zidurilor masive, turnurile și meterezele.

 

Pe Torre de la Vela (25 m), a fost ridicat, pentru prima dată, în 2 ianuarie 1492, steagul Regilor Catolici Ferdinand și Isabela, ca simbol al cuceririi spaniole a Granadei. În secolul al XVIII-lea, a fost adăugat un turnuleț cu un clopot mare. A fost nevoie de restaurarea acestuia după ce a fost distrus de un fulger, în 1881.

Dincolo de alcazaba, se află palatul conducătorilor mauri, Palatul Nasrid, iar dincolo de aceasta este Alhambra Alta (Upper Alhambra), ocupat inițial de către funcționari și curteni.

Alhambra a devenit un tribunal creștin în 1492, când Monarhii Catolici, Ferdinand și Isabela au cucerit Granada. În 1527, Carol Quintul, împăratul Sfântului Inperiu Roman, a construit un palat, o clădire renascentistă (Palatul lui Carol V). Această clădire este total diferită de ceea ce se găsește în jurul ei. Mi s-a părut chiar că, pe dinafară, recunosc stilul unor clădiri din Arad. Mult mai bine întreținută desigur. Și lipseau tăblițele de avertizare “Atenție! Cade tencuiala” :).

 

Așa arată castelul în interior. În sălile de la etaj, se organizează expoziții de artă.

În timpul secolului al XVIII-lea și bună parte din secolul al XIX-lea, Alhambra a fost neglijată și ocupată de hoți și cerșetori. Trupele lui Napoleon chiar au distrus părți din două turnuri, în perioada 1808-1812. În 1870, Alhambra a fost declarată monument și, din 1984, face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Alhambra azi

Accesul dinspre oraș în parcul Alhambra se face prin Puerta de las Granadas (Poarta Rodiilor), un arc triumfal din secolul al XV-lea.

Un urcuș abrupt duce spre poarta principală a palatului, trecând pe lângă fântâna lul Carol al V-lea, ridicată în 1554.

Intrarea în palat se face prin Puerta de la Justicia (Poarta Justiției), o arcadă sub formă de potcoavă într-un turn pătrat masiv, utilizat de către mauri ca o curte de justiție informală. Mâna Fatimei, cu degetele întinse ca un talisman de deochi, este sculptată deasupra porții, la exterior; o cheie, simbol al autorității, ocupă locul corespunzător de pe interior.

 

Un pasaj îngust duce spre interior către Plaza de los Aljibes (Locul cisternelor), un spațiu deschis larg, care separă alcazaba de palatul maur. În partea stângă a pasajului, se ridică Torre del Vino (Turnul vinului), construit în 1345 și folosit în secolul al XVI-lea ca o pivniță.

Palatul este proiectat în stil Mudejar. Majoritatea clădirilor palatului au camerele deschise către o curte centrală. Decorul constă, de regulă, în inscripții arabe și modele geometrice lucrate în arabescuri. Pereții sunt acoperiți cu gresie pictată.

Camera Ambasadorilor este cea mai mare și mai impresionantă încăpere din palat și ocupă întreg Torre de Comares. Era camera unde se găsea tronul sultanului și unde se desfășurau primirile oficiale. În această încăpere, Cristofor Columb a primit sprijinul Suveranilor Catolici pentru călătoria sa spre Lumea Nouă. Peretii sunt acoperiti cu gresie 1 m de mare si lucrari stuc variate, incadrand multe ecusoane antice. Până la înălțimea de un metru, pereții sunt acoperiți de plăci stucco. Deasupra plăcilor este o serie de medalioane ovale cu inscripții, întrețesute cu flori și frunze. Camera are nouă ferestre situate la mare înălțime (mult peste înălțimea unui om). Plafonul este decorat cu inserții albe, albastre și aurii, în formă de cercuri, coroane și stele.

Mexuar era o sală folosită pentru întâlnirile Consiliului de Miniștri. Camera a suferit mai multe modificări. Inițial, încăperea era luminată printr-un corp central tip lanternă, din care s-au păstrat patru coloane și un buiandrug. Zona superioară, cu balustrada sa renascentistă, era folosită de sultani pentru a asculta cererile locuitorilor Granadei fără a fi văzuți și a fost modificată pentru a putea fi folosită de cor, atunci când încăperea a devenit capelă regală.

   

Până și inscripțiile au fost modificate, odată cu schimbarea stăpânilor.

Patio de los Leones (Curtea Leilor) este înconjurată de o galerie susținută de 124 coloane de marmură albă. Curtea este pavată cu dale colorate. Aici era inima palatului, zona privată a acestuia, unde sultanul se bucura de haremul lui, format atât din femei cât și din bărbați.

Pereții sunt acoperiți până la o înălțime de 1,5 metri cu plăci de gresie pictate cu albastru și galben, bordate în partea de sus și de jos cu email albastru și auriu. Coloanele care susțin acoperișul și galeria sunt plasate neregulat. Acestea sunt decorate cu diverse tipuri de frunze. Galeria este bogat decorată cu arabescuri stucco.

În centrul curții se găsește simbolul Alhambrei, Fântâna cu Lei, un bazin de alabastru susținut de doisprezece lei de marmură albă. Se spune că, la fiecare oră, câte un leu aruncă apă din gură, dar eu nu am fost suficient de norocoasă pentru a vedea dacă acest lucru se întâmplă. Jucăria mea de pluș, Leone, care mă însoțește în călătoriile mele, pare că s-a simțit foarte bine, deși era al 13-lea leu din curte :).

Sala Abencerrages își datorează numele unei legende conform căreia tatăl lui Boabdil, ultimul sultan al Granadei, a invitat membrii familiei Abencerrages la un banchet, care avea loc în această sală și i-a omorât pe toți, rând pe rând. Vă sună cunoscut? Ca simbol al acestui masacru, în mijlocul sălii curge un mic canal, cu apă ruginie. Trebuie să recunosc că am avut o senzație foarte neplăcută privind acest simbol.

Vizavi este Sala de las Dos Hermanas (Sala celor două surori), numită așa de la două plăci de marmură albă din paviment. În mijlocul sălii este o fântână, iar acoperișul este un dom în formă de fagure cu celule mici, toate diferite. Se spune că sunt nu mai puțin de 5000 de celule, dar cine stă să le numere?

Generalife (în arabă Jennat al Arif, Grădina lui Arif sau Grădina Arhitectului) a fost construit în secolul al XIII-lea. Palatul era folosit ca reședință de vară a sultanilor.

   

Alte imagini din Alhambra:

Acoperișul sălii de baie a sultanelor era prevăzut cu orificii prin care să pătrundă muzica, dar nu și privirile indiscrete ale muzicanților.

   

Curți interioare

   

Ce a mai rămas dintr-un copac care a fost martorul iubirii unei sultane

Panoramă asupra Granadei

Recomandări de lectură 

Alhambra a fost o sursă de inspirație pentru mai mulți scriitori. Cea mai importantă carte este Povestiri din Alhambra, de Washington Irving. Scriitorul este prezent în Alhambra nu doar prin cărțile sale din magazinul muzeului ci și prin statuia sa din parcul Alhambra sau prin hotelul care-i poartă numele.

Alte cărți: Alchimistul, de Paulo Coelho, Prințesa statornică, de Philippa Gregory (ce frumos este descrisă Alhambra în acest roman).

Înainte de plecarea la Granada, am citit Alhambra, de Kirsten Boie.

Am regăsit Alhambra în Isabela de Castilia. Legământul iubirii, o carte pe care o recomand tuturor iubitorilor de romane istorice sau de biografii.

Știai că…?

• Alhambra a inspirat și compoziții muzicale, jocuri și a dat chiar numele unui asteroid.

Sfat

Dacă vrei să călătorești în Andaluzia, consultă mai întâi un ghid turistic. Îți recomand Top 10 Andaluzia și Costa del Sol – Ghiduri turistice vizuale.