Verona – unul dintre orașele iubirii

Am ajuns în Verona, venind cu trenul dinspre Padova, cu Trenitalia Regionale, o călătorie plăcută de aproximativ o oră. Am ajuns la gara Verona Porta Nuova, apoi ne-am cazat la un hotel din apropierea gării.

Verona (265000 locuitori), orașul așezat pe râul Adige, în regiunea Veneto, este una dintre principalele destinații turistice din nordul Italiei și face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Verona a ajuns la un apogeu cultural și artistic în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, sub conducerea dinastiei della Scala (Scaligeri), care a preluat conducerea orașului la sfârșitul anilor 1200. Din 1405 până în 1797, orașul a fost sub dominație venețiană, perioadă în care a devenit o așezare urbană de prestigiu. În multe locuri din oraș, am putut vedea emblema Scala (scara), simbolul heraldic al dinastiei Scaligeri. Emblema apare pe steagurile provinciei Verona, în logo-urile cluburilor sportive sau pe etichetele unor vinuri. Stema a fost împodobită mai târziu cu un vultur.

Dante Alighieri, vorbind despre Cangrande, care i-a acordat ospitalitate atunci când a fost exilat de la Florența, a scris: „primul adăpost, primul refugiu îl datorez Marelui Lombard care are ca simbol pasărea sacră pe o scară”.

Verona a fost o sursă de inspirație pentru Shakespeare. Acțiunea din trei dintre piesele sale se desfășoară aici: Doi tineri din Verona, Îmblânzirea scorpiei și, cu notorietatea cea mai mare, Romeo și Julieta.

Fondat de romani în secolul I d.Hr., orașul este presărat cu palazzi (palate) frumoase și piețe elegante. Vestigiile arhitecturale ale epocii romane sunt importante atracții, cele mai importante fiind celebra Arena și Teatrul Roman.

Am intrat în orașul vechi prin … Porta Nuova (Poarta Nouă).

Arena – cel mai păstrat amfiteatru roman din lume

Una dintre atracțiile cele mai importante ale Veronei este Arena, amfiteatrul roman din marmură roz-deschis, construit în secolul I d.Hr. Arena este  situată în centrul orașului, în  Piazza Bra. Este cel mai bine păstrat amfiteatru roman din lume (în ciuda vechimii sale considerabile și a unui cutremur puternic din secolul al XII-lea) și totodată cel mai cunoscut din Italia, după Colosseum-ul din Roma.

 

Spectacolele și jocurile publice cu gladiatori (ludi, lat.) care se desfășurau între zidurile Arenei au devenit atât de faimoase încât au atrăgeau spectatori chiar din afara orașului.

Interiorul Arenei este impresionant și a rămas practic intact.

Pe cele 44 de rânduri de bănci puteau lua loc 20.000 de spectatori. Mi-a plăcut mult, mult mai mult decât Colosseum-ul roman. Astăzi amfiteatrul este folosit pentru evenimente publice, târguri, concerte, spectacole de teatru și operă în aer liber. Acustica este foarte bună pentru un spațiu în aer liber, atât de bună încât la spectacolele live nu este nevoie de microfoane.

Piazza Bra

Este cea mai mare piață din Verona, după unii chiar cea mai mare din Italia. De jur împrejurul pieței se găsesc numeroase cafenele și restaurante, dar și câteva clădiri importante, cum ar fi Casa di Garibaldi sau Palazzo Barbieri. De asemenea, aici se găsește și Primăria Verona.

Am profitat de vremea superbă de primăvară și am mâncat la terasa restaurantului Ippopotamo, la doi pași de Arena. Ne-am bucurat de soare, de priveliștea plăcută, de mâncarea delicioasă și de faptul că am întâlnit o chelneriță româncă foarte drăguță.

Via Mazzini

Am pornit apoi spre casa Julietei. Via Mazzini, numită după politicianul și filosoful italian Giuseppe Mazzini (1805-1872), este una dintre cele mai aglomerate străzi pe care am văzut-o. Până în secolul al XIX-lea, pe Via Mazzini erau depozite și barăci, iar strada se umplea de noroi la fiecare ploaie. Aspectul ei s-a schimbat radical după ce strada a fost pavată cu marmură, iar barăcile au făcut loc magazinelor moderne. Astăzi este una dintre cele mai la modă străzi comerciale ale orașului.

Aproape de Via Mazzini se găsește Casa Julietei, a atracție turistică de care unii sunt încântați, alții sunt dezamăgiți, dar care, cu siguranță, nu trebuie ratată. Să fii la Verona și să nu vezi Casa Julietei e ca și cum ai fi la Roma și nu te-ai duce să vezi Bazilica Sfântul Petru. Voi reveni cu impresii despre casa Julietei.

Piazza delle Erbe

După vizita la Julieta, ne-am oprit pentru o cafea (americană nu italiană, prea mică și prea tare pentru gustul meu) în Piazza delle Erbe. Piața este dominată de turnul Lamberti, cel mai înalt turn din Verona (84 de metri), construit în 1172. În turn se găsesc două clopote faimoase, Rengo și Marangona. Rengo anunța întâlnirea consiliului orașului, în timp ce Marangona semnala sfârșitul zilei de muncă pentru artizanii locali și suna alarma în caz de incendiu.

În timp ce savuram cafeaua, în piață au apărut niște personaje costumate în haine de epocă, care anunțau un eveniment cultural. Cam cum se întâmplă la noi la Sighișoara.

În timpul Imperiului Roman, aici era forumul orașului. Pe latura de sud a pieței, se află Domus Mercatorum (Casa Negustorilor), în prezent sediul unei bănci (Banca Popolare di Verona).

Cel mai vechi monument din piață este fântâna ridicată în 1368, fântână dominată de o statuie numită Madonna Verona (380 d.Hr.).

Castelul Vechi

Ultimul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Castelvecchio („Castelul Vechi”). Clădirea cu ziduri de cărămidă roșie, aflată pe malurile râului Adige, a fost casa familiei della Scala, conducătorii medievali ai Veronei.

Castelul a fost comandat în 1354 de către Canogtabde al II-lea. din familia Scaligeri, pentru a servi atât ca palat rezidențial cât și ca bastion de apărare. A fost distrus de germani în timpul celui de-al doilea război mondial, și restaurat apoi între 1958 și 1964.

În curtea mare, într-un colț, se află statuia ecvestră a comandantului militar Cangrande I, cu un cap de dragon pe spate (dragonul fiind, de fapt, casca de la armura lui).

Cangrande (botezat Can Francesco) della Scala (1291 – 1329) a fost un nobil italian, cel mai celebru membru al familiei della Scala, cunoscut și ca patron al poetului Dante Alighieri.. După ce a devenit conducătorul Veronei, în 1311 și până la moartea sa, în 1329, a preluat controlul asupra mai multor orașe învecinate, Vicenza, Padova și Treviso.

Podul pietonal din spatele castelului, Podul Scaligeri, a fost construit în 1355, de către Cangrande II della Scala, care dorea să aibă o cale de refugiu în cazul unei rebeliunui a populației împotriva conducerii sale tiranice. Podul a fost distrus și el în timpul celui de-al doilea război mondial și reconstruit cu materialele originale. Conform unei legende, constructorul podului a venit la inaugurare călare pe un cal, gata să fugă în caz că podul s-ar fi prăbușit. Se pare că nici el nu prea avea încredere în propria construcție…

Podul are o lungime totală de 120 de metri și este construit din marmură albă în partea de jos și din cărămidă roșie în partea de sus. Plimbarea pe pod oferă o minunată priveliște a castelului și a malurilor râului.

După ce am colindat întreaga zi prin Verona, înainte de întoarcerea la hotel, am petrecut o oră plăcută la o terasă din apropierea castelului pentru cină și pentru un pahar de Aperol.

Verona este un oraș frumos și interesant de vizitat, dar, din anumite motive, vizitatorii se opresc aici doar pentru o noapte sau chiar mai puțin.

Eu am stat doar o noapte, dar data viitoare îmi propun să rămân cel puțin două nopți, fiindcă mai sunt multe locuri de văzut.

Verona în literatură

Un oraș ca un decor minunat de film, în nuanțe de maro-ruginiu și roz prăfuit, rumenindu-se în după-amiaza de august. Atât de nerăbdător eram să-mi prind prada, încât nu-mi îngăduisem decât o vizită de două ore aici, traversând cu pași apăsați minunate piazze și poduri medievale, bifându-le pe listă – de fapt, un mod oribil de a vedea un oraș, o trădare a intenției noastre inițiale, atnci când am plănuit Marele Tur. Am remarcat frumosul amfiteatru roman, al treilea ca mărime din lume – bifă -, am văzut Torre dei Lamberti, barurile și piața de alimente din Piazza delle Erbe, bogat ornamentata Piazza dei Signori – bifă, bifă, bifă.

(Noi de David Nicholls)