Am ajuns în Bruxelles, capitala Belgiei și a Uniunii Europene, cu trenul, venind dinspre Mol, un orășel situat aproape de granița cu Olanda. Poate nu vă vine să credeți, dar trenul de la Mol spre Lier a întârziat 40 de minute din cauza unor…vaci care “staționau” pe linia de cale ferată. Așa că am pierdut trenul care trebuia să ne ducă la Bruxelles. Rezultatul a fost că toată vizita la Bruxelles a devenit o adevărată cursă.
După ce am ieșit din gară (Brussels Central Station, una dintre cele trei gări principale ale orașului), am trecut pe lângă clădirile Parlamentului European și ne-am îndreptat spre Parlamentarium, centrul pentru vizitatori al Parlamentului, un fel de muzeu al acestuia. Este o expoziție permanentă cu sute de exponate multimedia, care explică modul în care funcționează instituțiile Uniunii Europene.
Apoi am traversat Parcul Bruxelles, cel mai mare parc public din oraș, plin la ora aceea de oameni care alergau. Specific belgienilor, să facă mișcare. Parcul este înconjurat de clădiri importante, cum ar fi Palatul Regal, Parlamentul Belgiei și câteva ambasade. Palatul Regal este palatul oficial al regelui și reginei belgienilor în Bruxelles. Nu este folosit ca reședință regală, familia regală locuind în Palatul Regal Laeken, în afara orașului.
Ne-am plimbat apoi pe străduțele înguste din centrul orașului. Multe, multe magazine de suveniruri, dar mai ales multe ciocolaterii. Numai când îmi aduc aminte…îmi vine pofta să mă întorc.
La un moment dat, ne-am pomenit că am intrat în Piața Mare (despre care am povestit aici).
Prânzul l-am luat la Brunch on the roof, un restaurant aflat (cum altfel, dacă se numește așa?) pe acoperișul unei clădiri Art Nouveau, ridicată în 1886, în care se aflau magazinele „Old England”. Astăzi, în clădire se găsește un interesant Muzeu al Instrumentelor Muzicale.
Prânzul a fost o experiență dezamăgitoare. O priveliște foarte frumoasă a orașului, dar restaurantul era foarte aglomerat și gălăgios. În plus, avea atmosfera unei cantine. A trebuit să așteptăm mai mult de jumătate de oră, în picioare, deși aveam rezervare. Cel mai mult mi-a părut rău că am pierdut timp și nu am mai putut vizita muzeul.
După prânz, aveam programată o întâlnire cu Manneken Pis, cel mai cunoscut “cetățean” al orașului. Se spune că micul băiat a stins focul care amenința orașul, evitând astfel un dezastru. Statuia este făcută din bronz și are o înălțime de 60 de centimetri. Are chiar și o garderobă, care numără peste 800 de costume, expuse în Casa Regelui, din Piața Mare. Când l-am vizitat noi, nu purta nici un costum, din păcate. A fost o dezamăgire, ca să fiu sinceră, e doar o mică – prea mică – statuie, pe o stradă pietonală supraaglomerată. De unde se vede ce importantă e povestea.
În plimbarea noastră alertă prin oraș, am trecut pe lângă Bursa de Mărfuri, Galeriile Saint-Hubert sau Teatrul Mint.
Ultima noastră oprire a fost la Catedrala catolică Sf. Mihai și Gudula. Ridicarea ei a început în 1226, pe locul unei foste biserici construită în 1047. Până să fie terminată, au trecut două secole și jumătate. Sunt câteva stiluri arhitecturale, printre care romanic și gotic.
Am plecat din Bruxelles cu regretul că nu am avut mai mult timp, pentru că ar mai fi fost multe de făcut.
Îți recomand o carte: „Doamna și licornul” de Tracy Chevalier este un roman de ficțiune istorică care recreează atmosfera din Bruxelles la sfârșitul de secol XV.
Ce-am mai scris despre Belgia:
O după-amiază la mănăstirea Postel.
Și în engleză:
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să-l apreciezi și să-l distrbui ca să-l citescă și prietenii tăi :).
Dorina Danila 
Biserica pare foarte frumosa, abia astept sa vad si detali despre piata mare
ApreciazăApreciat de 1 persoană