În centrul vechi al orașului pot fi admirate clădiri din secolul al XII-lea și al XVIII-lea, costruite din piatră galbenă din Hautrive. Asta l-a făcut pe Alexandre Dumas să descrie Neuchatel-ul ca pe un “oraș de jucărie parcă sculptat în unt”.
Piața Pury
Piața principală în centrul vechi este Piața Pury, denumită astfel după numele baronului David de Pury care, în secolul al XVIII-lea, a lăsat moștenire averea sa orașului, pentru a fi folosită pentru binele public. Piața Pury este un bun loc de întâlnire, odată fiindcă este situată aproape de cele mai importante locuri din oraș și apoi pentru că în zonă sunt multe restaurante și baruri. Nu în ultimul rând, de aici pot fi luate autobuze și troleibuze pentru toate destinațiile din oraș sau din localitățile învecinate.
Piața este situată pe locul unde odată era delta râului Seyon, înainte de devierea cursului râului pentru ca pământul să devină accesibil. Această deviere a fost necesară pentru că râul Seyon se revărsa adesea (uneori pe neașteptate) și provoca adevărate catastrofe în centrul orașului. Din 1843, râul nu s-a mai revărsat peste oraș și astăzi el se revarsă direct în lac, în partea de vest a orașului. Pe locul unde odinioară curgea râul Seyon, astăzi se află cea mai lungă stradă din zona pietonală, strada Seyon, cu un canal urban îngust pe mijlocul străzii.
Place des Halles
La Place des Halles este cel mai animat loc din oraș, deoarece aici are loc piața, marțea și sâmbăta dimineața. Inainte de devierea cursului râului, negustorii din cantoanele învecinate veneau la piață cu barca. Astăzi, desigur că folosesc alte mijloace de transport.
Clădirea mea preferată din Neuchatel este Maison des Halles. Cu siguranță nu doar a mea, fiindcă este cea mai fotografiată clădire din oraș. Își datorează existența contelui de Neuchatel. A fost construită în 1570, fiind destinată pieței de cereale, la parter și produselor textile, la etaj. În zilele noastre, a fost transformată într-un restaurant foarte frecventat de turiști.
Castelul
Le Château de Neuchâtel domină orașul de la înălțimea dealului pe care este situat.
Ca să ajung la castel am făcut o plimbare plăcută pe străduțele înguste din centrul vechi (ei bine, recunosc cam dificilă în ultima parte, la urcare). Pe drum, am admirat câteva din cele peste 100 de fântâni stradale, frumoase și multe dintre ele cu câte o poveste interesantă.
Castelul este cel mai vechi edificiu civil din Elveția folosit fără întrerupere. A fost construit în secolul al XII-lea și a fost, pe rând, locuința seniorilor și a conților de Neuchâtel, sediul administrației locale și, în ultimele două secole, al administrației cantonale. Am avut ocazia să vizitez și în interior câteva dintre sălile de lucru, inclusiv sala de plen a parlamentului cantonal. Din păcate nu am putut face fotografii înăuntru.
La Collégiale
La Collégiale Protestante Notre-Dame de Neuchâtel (construit în secolul al XII-lea) este un edificiu religios aflat chiar lângă castel. Atât de aproape încât mulți cred că de fapt e o singură clădire.
Cel mai mult mi-a plăcut cenotaful conților de Neuchâtel, un grup statuar ridicat în memoria contelui Louis și a familiei sale.
Voi reveni cu alte locuri interesante pe care le-am vizitat în Neuchâtel.
Ce-am mai scris despre drumurile mele prin Elveția:
Gruyeres – un orășel medieval pitoresc
Neuchatel – păpușile automate Jaques Droz
Și în engleză:
Dorina Danila 