De ce m-am retras de la SuperBlog 2015

M-am înscris la ediția de toamnă a SuperBlog 2015 cu mare entuziasm. E prima ediție la care am concurat, dacă nu ținem seama de „antrenamentul” de la Spring SuperBlog 2015, unde m-am clasat pe un loc onorabil. E foarte probabil și ultima.

Ce așteptări am avut de la competiție? Să văd dacă pot face față onorabil unor teme foarte diferite și termenelor stricte până la care trebuie să încarci articolele pe platformă. Să citesc articole interesante și să cunosc oameni talentați. Și să beneficiez de o evaluare corectă și onestă. Subiectivă, desigur, dar onestă. Fiind un concurs de advertoriale, până la urmă, mai eram curioasă să aflu cum vor departamentele de marketing ale firmelor să-și promoveze afacerea prin intermediul blogurilor.

Am scris articole pentru 5 probe, aproape l-am terminat și cel pentru proba nr. 6, când am decis să mă retrag. De ce? Din respect pentru meseria mea, aceea de profesor de marketing și pentru cititorii mei, atâția câți or fi. Nu mai am răbdarea și nici energia să scriu articole propuse de sponsori, care să fie evaluate de un juriu sau altul, după niște criterii numai de ei știute. Probabil altele decât cele anunțate la fiecare probă.

Nu mai pot să văd cum se acordă 100 de puncte câte unui articol scris fără diacritice și în care Istanbul devine Istambul. Știu, mi s-a spus că prin regulament se acceptă articole fără diacritice, dar de la acceptare până la articolul perfect e o cale atât de lungă!

Nu mai pot să văd cum firme care se respectă (zic ele) aleg să fie promovate prin articole precum cel pe care-l poți citi aici. Fiindcă le-a plăcut articolul dacă i-au acordat 83 de puncte, nu? Sigur că reclama nu trebuie să fie o operă literară, ea trebuie să atragă atenția celui care o citește asupra firmei/produsului. Ei bine, și-a atins scopul, dar nu în sensul dorit. Multă vreme de-acum încolo când o să văd produse de la Farmec, o să-mi aduc aminte de articolul cu pricina :).

Dacă ar fi după mine, nici măcar nu aș permite participarea la o asemenea competiție a celor care nu știu să scrie corect românește. Unii, mai hateri, zic că nu le-ar da voie nici măcar să aibă blog. Lasă că le dau juriile SuperBlog puncte multe :).

Organizatorii pun de fiecare dată placa cu „juriul e suveran, noi nu putem face nimic”. Și, în plus, orice discuție este inutilă. Adică ar trebui să spunem „Săru-mâna, boierule, că mi-ați dat 65 de puncte”?

O fi juriul suveran, dar și concurenții au dreptul la o opinie, atâta timp cât este exprimată argumentat și decent.

Și iată opinia mea:

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul și plec.”

(Balada chiriașului grăbit – George Topârceanu)

Notă: Cucoana este competiția :).

Reclame

Îţi place unde lucrezi?

În fiecare dimineaţă, ne încolonăm cuminţi, spăşiţi, nerăbdători, plictisiţi, obosiţi şi ne îndreptăm spre locul de muncă. Cu tramvaiul, cu maşina, cu metroul sau pe jos. După preferinţe. Sau noroc.

Că veni vorba de noroc, câţi dintre noi avem norocul să ne placă jobul nostru? Tu eşti printre norocoşi? Sau te duci la serviciu pentru că ai rate de plătit, copii de crescut, lucruri de cumpărat, vacanţe de petrecut? Şi, în drum spre serviciu, mormăi în barbă gând I hate my job! Continuă lectura

Lacul Lebădoilor

De Lacul Lebedelor ai auzit cu siguranță. Este baletul lui Piotr Ilici Ceaikovski, care spune povestea unor prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, a cărui vrajă poate fi spulberată doar de iubirea unui prinț.

Dar ce e, sau mai exact ce a fost, Lacul Lebădoilor (sper că nu e vreun prof de română prin zonă) probabil că n-ai nici cea mai mică idee. A fost povestea unor liceeni transformați de un vrăjitor în … balerine. Mai bine s-o luăm cu începutul.

A fost odată TeenFest, un concurs între licee, organizat în Arad cu ceva vreme în urmă. Concursul avea probe de cultură generală, sportive, artistice și mai avea o probă foarte grea, cea de impresionare a juriului. Cum să impresionezi un juriu despre care nu aveai nici cea mai mică idee din cine era format? Grea misiune. Unele școli veneau cu trupe de teatru, cu soliști, cu scamatori, cu poeți. Care cu ce se pricepea mai bine.

La una dintre finale (cred că ți-ai dat seama că școala mea ajungea cel puțin până în finală, nu?) am făcut, ca de obicei, brainstorming cu echipa, dar nimic. Nu eram în stare să „producem” nicio idee genială. Ne trebuia una genială fiindcă lupta se anunța grea. Tocmai când furtuna de creiere stătea să se transforme într-un incendiu, băieții din echipă au venit cu ideea să interpreteze ei o scenă din Lacul Lebedelor. Discuții interminabile, argumente pro și contra, alte propuneri… În fine, am decis să mergem pe „mâna” lebădoilor.

Trebuie să vă spun că ne-am prăpădit de râs în timpul repetițiilor. Când a venit vremea costumelor, altă distracție. Am făcut rost de tot ceea ce era necesar pentru balerinii noștri: tricouri mulate, colanți, bentițe pentru cap. Cel mai greu a fost cu tu-tu-urile. Atât de pătrunși au fost băieții de importanța misiunii lor, încât într-o bună zi ne-au spus, foarte serioși, că s-au hotărât să se epileze, fiindcă cine a mai văzut prințese cu mărar pe picioare? Fetele le-au sărit imediat în ajutor. Fiecare avea câte un sfat de dat, dar asupra unui singur lucru au fost toate de acord: epilare cu ceară, nici într-un caz cu lama sau cu alte instrumente, mai mult sau mai puțin tăietoare. Vă spun un secret: am fost și eu de acord cu asta, mai ales că am avut o experiență cam neplăcută cu lama de ras.

ceara-epilat-traditionala-dischete-1kg-miere
Sursa foto: http://www.tpb.ro

Oare cum s-o fi desfășurat operațiunea? Cam așa?

Cum au făcut, cum n-au făcut, în seara concursului au urcat pe scenă și au fost aplaudați frenetic chiar și de galeria concurentă. Ce să mai zic de galeria noastră! Era în delir. De râs.

Iar juriul a avut de ales între un monolog și un dans de …lebădoi. Pe tine care te-ar fi impresionat mai mult?

Să vedem acuma cât de impresionat va fi juriul de la proba 4 SuperBlog :).

Ștampila salvatoare

În cancelarie e din nou vremea hârtiilor. Din nou? Nu știu de ce am zis asta. Fiindcă e tot timpul vremea hârtiilor. Planificări calendaristice pentru fiecare disciplină sau modul (se întâmplă să ai și șapte), planificarea activităților extracurriculare, planificarea activităților de consiliere cu părinții, planuri de activitate ale comisiilor metodice, rapoarte de activitate și multe, multe altele. Tone de hârtii, multe dintre ele inutile. Câteodată îmi imaginez pădurea plângând. În ritmul ăsta, curând n-o să mai fie nicio pădure.

A mai venit și responsabilul cu formarea profesională care ne-a anunțat că trebuie completat un formular nou. Dacă vă imaginați că cincinalul e o noțiune demult uitată, vă înșelați. S-a inventat cincinalul formării profesionale. Adică la fiecare cinci ani, fiecare profesor trebuie să acumuleze un număr de credite, vreo 90 cred. N-am prea înțeles ce se întâmplă dacă nu realizezi planul cincinal. Nerelevant. Important e să existe documentul. Și pe fiecare document, cel puțin o ștampilă. Altfel n-are niciun chichirez.

În fișa cincinală formării profesionale trebuie să enumeri (de câte am mai făcut-o oare?) facultățile, cursurile de formare/specializare/calificare pe care le-ai absolvit în diverse perioade de timp. Cred că în curând se va inventa o facultate unde să înveți cum să completezi corect formularele. E o adevărată știință asta, credeți-mă.

Dar, stai, că asta nu e tot! După ce termini de completat nenumăratele tabele, trebuie să anexezi la fișă dovezile că ce ai scris acolo e adevărat. Așa că faci cópii după fiecare diplomă, certificat, adeverință.  Și aici intră în scenă Colop, ștampila salvatoare. Ca să certifice că e o cópie „Conform cu originalul”. Și directorul școlii semnează. Asta nu arată, de fapt, că originalul e un act autentic, dar cine se mai încurcă în detalii de-astea?

SB1

Ups, se pare că ocupați cu atâtea ștampile, am uitat de fișele de lucru, de documentare, de teste și de tot ceea ce e necesar pentru activitățile cu elevii. Nu știți unde am putea găsi timp și pentru astea?

Asta nu este o poveste, chiar dacă a fost scrisă pentru proba 3 de la SuperBlog 2015.

 

Începe SuperBlog 2015!

header_nou1

Odată cu venirea toamnei, a venit și competiția SuperBlog 2015 destinată celor mai creativi bloggeri. Am participat la Spring SuperBlog 2015, prima competiție de acest gen și mi-a plăcut mult această experiență. Cred că m-am descurcat onorabil, dacă mă gândesc că blogul meu este foarte tânăr și, la vremea respectivă era și mai și, bobocel de-a dreptul. Cel mai mult mi-a plăcut că am cunoscut oameni extraordinari și am descoperit super bloguri. Continuă lectura