Hoțul de merinde de Andrea Camilleri – Seria Montalbano #3

Despre autor:

Andrea Calogero Camilleri (n. , Italia) este un scriitor italian despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Publicată în 2014 de Nemira
Colecția Suspans
Format: 107×178
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 312
ISBN: 978-606-579-882-3

hotul-de-merinde-camilleri

Hoțul de merinde este al treilea roman din seria dedicată comisarului sicilian Salvo Montalbano. Și care mi-a plăcut cel mai mult până acum, aș adăuga. Din celelalte două romane pe care le-am citit până acum (Forma apei și Câinele de teracotă), știam despre Montalbano că e un tip cinic, adesea dur (nu se făcea comisar de poliție dacă nu era așa, nu?), uneori amuzant și un mare gurmand. Hoțul de merinde dezvăluie și o altă latură a lui, cea sentimentală. Am descoperit cu uimire un Montalbano măcinat uneori de sentimente contradictorii, atât în relația sa cu Livia cât și cu tatăl său.

Intriga romanului e captivantă, deși nu foarte complicată. Un tunisian este ucis, aparent accidental, la bordul unui pescador italian, de un glonț venit de pe o vedetă tunisiană. La scurt timp, cadavrul unui pensionar este găsit în liftul clădirii în care locuia. Montalbano începe să ancheteze moartea bătrânului Lapecora, în timp ce adjunctul său, Mimi Augello se ocupă de moartea tunisianului. În aceeași zi, Karima, menajera tunisiancă care presta servicii la firma (demult fără activitate) a lui Lapecora, dispare împreună cu fiul său de cinci ani. S-a dovedit că tunisianca presta și alte servicii, nu doar de menaj, lui Lapecora și altor bărbați în vârstă, dar dornici de jocuri sexuale. Foarte amuzante pasajele în care sunt descrise jocurile Karimei cu clienții ei.

Deși între cele trei incidente nu pare să fie vreo legătură, ancheta va dezvălui altceva. Hoțul de merinde este un picciliddro, nimeni altul decât Francois, fiul Karimei și al unui francez dispărut de multă vreme, care, împins de foame, șterpelește pachețelele de mâncare ale unor școlari și. astfel descoperit de Montalbano. Mama lui, în schimb, pare să fi dispărut fără urmă.

O scenă amuzantă

La ora patru dimineața, lui Montalbano i se năzărește că are neapărat nevoie de o carte pe care i-o împrumutase adjunctului său. Evident, Mimi protestează, dar Montalbano e de neclintit:

„- Dorm, omule! Calmează-te. ți-o aduc mâine dimineață. Dac-ar fi să ies acum, ar trebui să-mi trag chiloții pe mine, s-o caut, să mă îmbrac…

– Mi se rupe! O cauți, o găsești, sari în mașină – numai cu chiloții pe tine, dacă trebuie – și mi-o aduci.”

Ceea ce Mimi Augello a și executat de urgență. Cinicului Montalbano i-a trecut o fracțiune secundă prin minte ideea să facă o reclamție anonimă la Carabinieri.

„Un cetățean sunt. Văzui pe unu’ sărit de pe fix, furios, care face ture prin oraș numai în chiloți…”

Ce mi-a plăcut

  • dialogurile spumoase dintre Montalbano și colegii lui – sau traducătorul s-a descurcat mai bine cu dialectul sicilian sau am început eu să mă obișnuiesc 🙂
  • personajele amuzante, mai ales unii dintre subalternii lui Montalbano

„- Mimi? Montalbano sunt. Dormeai cumva?

– Nu, dansam polca. Ce rahat de întrebare mai e și asta?”

  • observațiile comisarului asupra personajelor cu care are de-a face – de exemplu, dirigintele poștei era „Un cretin autentic, pursânge; o raritate în zilele astea în care se camuflează cel mai adesea sub masca tipilor inteligenți.” (bună observație, Salvo!).

Ce nu mi-a plăcut

  • până la urmă, mult discutata cină acasă la chestor nu a mai avut loc – păcat, mă așteptam la un adevărat festin.

Nu că Montalbano ar fi fost vreun muritor de foame:

„Înfulecă pe nerăsuflate un sote de scoici albe cu pesmet, o porție mare de spaghetti in bianco alle vongole și un calcan la cuptor cu oregano și lămâie caramelizată. Completă festinul cu o porție de bezea de ciocolată amară cu cremă de portocale.

Dincolo de intriga romanului și de dialogurile amuzante dintre personaje, Camilleri abordează și probleme profunde și importante ale societății, cum ar fi imigranții, discriminarea etnică sau relațiile dintre părinți și copii, în special dintre tați și fii.

Recomandare

  • recomand cartea (fără nicio rezervă) tuturor cititorilor de crime fiction, indiferent că preferă romanele mai soft sau pe cele noir.

Evaluarea mea

  • Subiect            – intrigă interesantă, prezentată într-un stil amuzant
  • Scriitură         – lejeră, amuzantă, accesibilă
  • Redactare       – bună
  • Traducere       – rezonabilă
  • Copertă           – colorată
  • Goodreads       4/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici sau aici (apropo, ai văzut prețul?).

Lectură plăcută!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.