De ce nu mai citește lumea?

Carti albe

Asta e o întrebare care zguduie din când în când blogosfera literară și, mai ales, social-media aferentă. Cu referire, în special, la tineret. Tinerii din ziua de azi nu mai citesc, vezi Doamne, cum citeau părinții lor la vârsta respectivă. Cum apare întrebarea, cum încep să curgă explicațiile, argumentele și chiar acuzațiile. De fapt, întrebarea e incompletă, fiindcă în cele mai multe situații, ea vizează cărțile și nu alte „materiale” de citit. Deci, de ce nu citesc tinerii cărți?

În primul rând, eu zic că e o falsă problemă. La fel ca alte generații înaintea lor și tinerii de azi citesc cărți. Habar n-am dacă mai mulți sau mai puțini, fiindcă nu știu să le fi făcut cineva recensământul. Nici mai demult, nici acum. La mine la școală sunt câțiva tineri care chiar citesc mult. Și facem adesea schimb de păreri despre cărțile citite. Iar dacă mă gândesc la colegii mei de liceu, n-aș zice că toți rupeau cărțile de cititori avizi ce erau. Și dacă mă uit la ei azi, chiar au realizări cu care se pot mândri.

În al doilea rând, tinerii de azi au la dispoziție mai multe surse decât aveam noi, de exemplu. Hai să fim sinceri, noi ce aveam de citit? Doar cărțile și alea, cele mai multe, de la bibliotecă. Și manualele, dar și alea tot cărți erau. Internetul nu era nici măcar în proiect, așa că nu aveam prea multe variante. Pe când azi, sursele din care poate alege cineva să citească sunt mult mai multe. Și cine zice că un site e mai puțin valoros decât o carte siropoasă, de exemplu? Să fiu bine înțeleasă, nu disprețuiesc deloc cărțile siropoase, le citesc și eu uneori, așa cum citesc și site-uri străine așa-zis tabloide (Hello, OK, de exemplu) ca să aflu ce se mai întâmplă nou prin lume, dar mai ales ca să-mi exersez engleza. Se pun și alea la citit sau se contabilizează doar beletristica?

Chiar social-media poate fi foarte valoroasă, dacă e folosită cum trebuie. Cât despre bloguri, ce să zic? Mă surprinde că unii bloggeri condamnă tinerii că petrec prea mult timp în online. Păi blogurile noastre unde sunt? Pe hârtie cumva? 🙂

Unii, mai radicali, trec și la acuzații. Îi condamnă pe părinți că nu-i pun pe copii să citească, de parcă părinții noștri au stat cu mitraliera lângă noi ca să ne oblige să citim. Și ca și cum copiii ar fi niște marionete să facă fix ce vor părinții. Hai să fim serioși! Dacă mai punem la socoteală programul foarte încărcat pe care-l au elevii, mai putem să-i condamnăm cu sinceritate că nu stau toată ziua cu nasul în carte? Nu au și ei copilărie? Sau adolescență?

Alții pretind că setea de lectură a liceenilor a fost omorâtă de profesori cu lecturile lor obligatorii. Sunt curioasă dacă cei care susțin asta au văzut măcar cum arată lista de lecturi obligatorii a unui licean obișnuit – nu vorbesc de cei de la clasele de filologie. Vreo 4-5 romane în 4 ani de liceu e mult? Plus ceva poezie, desigur. Mă surprinde poziția asta din partea unor oameni care se laudă că citesc 20 de cărți pe lună. Cum s-ar putea pune bazele culturii generale a unui tânăr în lipsa unor repere, fie ele și literare?

O așa-zisă explicație mi-a pus azi capac. Zice cineva că nu mai citim fiindcă suntem o națiune de puturoși. Ei, pe bune! Dincolo de faptul că n-ar fi cazul să generalizăm, din moment ce noi ne dăm mari cititori (altfel n-am fi în grupurile dedicate cărților, nu?), nu cred că, dacă am sta toată ziua cu nasul în cărți, oricât de interesante ar fi ele, am fi niște oameni foarte, foarte harnici. Avem facturi de plătit, copii de crescut, servicii de servit :), case de întreținut și câte și mai câte. Asta pe partea cu hărnicia. În afară de asta, ne avem și pe noi de mulțumit: călătorii de făcut (lumea asta e atât de mare și de frumoasă!), prietenii de întreținut, filme bune de văzut (ehe, se poate compara Telecinemteca de altădată cu Netflix-ul sau HBO de azi?), natură de admirat, plimbări lungi de făcut și o viață de trăit.

Da, există viață dincolo de cărți.

Și, acum că am scris asta, mă întorc la romanul pe care tocmai îl citesc :). Și, după aia, o să văd o comedie bună.

Reclame

12 gânduri despre &8222;De ce nu mai citește lumea?&8221;

  1. Sincer, si eu aveam impresia ca lumea nu prea citeste, dar de cand sunt in grupurile de carti, mi-am dat seama cat de gresit vedem lucrurile. Da, poate ca numarul de cititori de la noi din tara e mult prea mic, in raport cu populatia, dar sunt totusi oameni care citesc. De multe ori, in ultima vreme, am auzit expresii de genul „nu mai citeste lumea”, de la oameni cu care am intrat in contact direct. De fiecare data, am tinut sa ii corectez, spunandu-le ca inca sunt oameni, chiar multi tineri, care citesc. Am avut chiar o surpriza placuta, sa cunosc, recent, numerosi liceeni care au facut o pasiune din citit.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu toata lumea are aceasta pasiune, asa cum nu toata lumea face sport. Nu numai puterea exemplului conteaza, ci si chemarea catre aceasta activitate. Este important ca fiecare sa descopere acele carti care ii starnesc emotia, care ii spun ceva, sa nu renunte daca a citit o carte, doua sau trei care nu s-au potrivit pe stilul lor.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.