„Parfumul iubirii” de Cristina Caboni

Despre autoare:

Cristina Caboni este o scriitoare italiană, pasionată de apicultură și horticultură. Locuiește, împreună cu soțul său și cei trei copii, în provincia Cagliari, unde cultivă multe specii de trandafiri și se ocupă de afacerea apicolă a familiei.

A scris două romane. „Parfumul iubirii”, primul său roman, s-a bucurat de mare succes în Italia și a fost tradus în mai multe limbi.

Despre carte:

Produs publicat în 2015 de Nemira
Colecția Damen Tango
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 376
ISBN: 978-606-758-347-2

Parfumul iubirii

Elena Rossini este descendenta mai multor generații de parfumiere din Florența. Nu a avut o copilărie prea fericită, nu știa cine era tatăl ei, iar mama sa a trimis-o să locuiască la bunica Lucia atunci când s-a căsătorit cu Maurice, care nu o vedea cu ochi buni pe Elena.

Lucrurile păreau să se îndrepte, până într-o zi când Elena descoperă că bărbatul cu care spera să se căsătorească o înșeală.

Dezamăgită, Elena se mută la Paris, unde speră să ia viața de la  capăt. Ea are un simț olfactiv deosebit care, adăugat la ceea ce a învățat în copilărie de la bunica sa, o îndeamnă să pătrundă în lumea plină de mistere a parfumurilor.

Ajunsă la Paris, Elena redescoperă orașul, mai ales prin mirosurile sale.

„Cu ochii închiși și cu palma pe lemnul ușii, s-a trezit deodată în altă lume; cea a mirosurilor. De la restaurante venea un miros de prăjeală: pește la grătar cu legume asortate. Dovlecei, ardei și pe urmă glazura unui tort de ciocolată. Tărâțe și pâine abia scoasă din cuptor.. Vântul aducea parfumul copacilor, al cedrilor cu crengile îngreunate de ploaie și al florilor: gardenii de septembrie și trandafiri cu iz seducător, delicios și, în cele din urmă, mirosul unei zile grele în care călătorise fără oprire.”

Apropo de miros, aș zice că el dă farmec întregii cărții. Îl găsești peste tot, la începutul fiecărui capitol, dar și în cele mai neașteptate momente. Te-ai gândit vreodată cum miroase furia?

„Și apoi i-a simțit mirosul furiei. Era acru și bine ascuns sub aroma delicată de lemn de stejar – nota de bază a parfumului cu care-și dăduse. Și a mai simțit respect, poate puțină curiozitate. Mirosea înțepător și blând a rășină.”

Mirosul este atât de prezent în carte, încât, la un moment dat, aș fi putut jura că-l simt aievea :). La sfârșit, ca răsfățul să fie complet, avem parte și de un dicționar al parfumurilor.

La câteva zile după ce ajunge la Paris, Elena îl cunoaște pe the guy next door, Cail, un scoțian misterios, pasionat de obținerea unor soiuri noi de trandafiri. El o ajută pe Elena să treacă peste greutățile care-i apar în drum și, mai mult decât atât, să descopere secretul strămoașei ei, Beatrice, despre care toate femeile din familia Rossini credeau că descoperise Parfumul Perfect.

Pe plan profesional, Elena are parte de o adevărată provocare în ziua în care o scriitoare pariziană îi comandă un parfum inspirat de catedrala Notre Dame. Mai exact de acea catedrala care l-a inspirat pe Victor Hugo să screi celebrul său roman. Mi s-a părut genială ideea, să realizezi un parfum inspirat de un parfum.

„Grandoarea catedralei, carnalitatea, patima care domină oamenii, calculul și răceala celui care a renunțat la iubire pentru bogăție și putere.”

N-aș putea spune că am empatizat cu Elena Rossini, mi s-a părut uneori un personaj egocentric, mult prea preocupată de propria persoană. Poate explicabil, având în vedere copilăria ei. Totuși, red că uneori exagera.

Un loc de vizitat

Te aștepți probabil la Paris, orașul luminilor sau măcar la Notre Dame de Paris, catedrala care trebuia să inspire un parfum. Ei bine, nu. Locul pe care te invit să-l vizitezi este Lourmarin, o pitorească localitate provensală. Acolo se află un castel, unde Cail crede că Beatrice, strămoașa Elenei a creat Parfumul Perfect, a cărui rețetă au căutat-o atâtea generații de parfumiere Rossini.

„Erau mulți turiști care se plimbau pe cărările înguste, unde iedera creștea pe ziduri. În esență. Lourmarin nu era tocmai diferit de sutele de sătucuri din Provence.. Structuri solide din piatră și din lemn vechi, piețe pline de magazine de țesături tradiționale roșii și turcoaz, cu esențe și parfumuri, unde scria la intrare „natural”, buchete de lavandă uscată și alte plante. Pe urmă, cafenele și restaurante unde lumea se oprea ca să guste din preparatele tradiționale. Însă Lourmarin avea ceva care te relaxa. Era de-a dreptul încântător, de o frumusețe molcomă, făcută din lucruri simple și trainice.”

Nu ți se pare că simți mirosul lavandei? Și al vacanței?

Sursa foto

Pe Goodreads, am evaluat cartea la 4/5. Mi-a plăcut mult, dar, uneori, dialogurile mi s-au părut cam greoaie și cred că ar fi putut fi ceva mai scurtă.

Totuși, mărturisesc că, citind cartea, parcă-ți vine să te apuci de limba franceză și să dai iama într-un magazin de parfumuri :).

Cartea a fost primită spre recenzie de la Târgul cărții.

Dacă te-am convins, o poți comanda aici.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s