Nu știu cum se face, dar azi mi-am adus aminte de versurile astea.

„Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,

Unde-avem şi noi înșine ai noştri copii.

Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,

Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.

Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,

Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,

Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,

Te întreabă de ştii pe vreun şef de spital.”

Fragmentul face parte din poezia Repetabila povară, scrisă de Adrian Păunescu. Dacă vrei să citești toată poezia, caută un volum de versuri a poetului. O poți găsi și pe net, dacă tot ne trăim viața mai mult în mediul virtual decât în cel real.