„Oracolul din Stambul” de Michael David Lukas

Despre autor:

Michael David Lukas (n.1979, Berkeley, California) a studiat literatură comparată la Brown University și scriere creativă la University of Maryland. A locuit în Turcia, Tunisia și Israel. A studiat limba arabă și a fost bursier Fullbright în Turcia. A publicat în Harper Collins, New York Times, Wall Street Journal și San Francisco Chronicle.

Locuiește în Oakland, cu soția sa Haley și fiica lor, Mona.

Despre carte:

Produs publicat în 2012 de ALLFA
Colecția Strada Ficțiunii Bestseller
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 256
ISBN: 978-973-724-366-9

„Oracolul din Stambul” începe promițător, cu o combinație de realism și mistic. În vara anului 1877, o fetiță cu însușiri neobișnuite se naște într-o familie de evrei din Constanța, într-o zi în care cavaleria rusească devastează orașul. Fetița pare să se fi născut ca o împlinire a unei vechi profeții, fapt dovedit și de apariția, în acea zi, în fața casei Cohen a unui stol de pupeze purpurii și a două tătăroaice, care ajută la nașterea Eleonorei (tătăroaicele, nu pupezele :)).

Mama Eleonorei moare la naștere, iar fetița este crescută de tatăl ei, un negustor de covoare și de mătușa ei, Ruxandra, care se căsătorește cu tatăl ei, devenindu-i astfel mamă vitregă.

De mică, Eleonora învață să citească și devine pasionată de citit și, în plus, dovedește o memorie foarte bună și un talent deosebit pentru învățarea limbilor străine.

Când tatăl ei, Yakob, decide să facă o călătorie de afaceri la Stambul, Eleonora decide să plece și ea cu el, așa că se îmbarcă pe vas ascunsă într-un cufăr și nu se arată tatălui său decât atunci când e sigură că acesta n-o poate trimite înapoi acasă.

La capătul călătoriei pe Marea Neagră, Stambulul li se înfățișează călătorilor în toată splendoarea lui.

„Când veni vremea, soarele răsări șovăielnic dintr-un colț îndepărtat al cerului și, odată cu el, se ridică și ceața. Pe Bosfor începuse deja forfota, era plin de vase de pescuit, caice și, din când în când, câte un vapor cu aburi folosit pentru exploatarea forestieră. Pe țărm, la umbra chiparoșilor, o mulțime de oameni în miniatură purtau mărfuri de colo-colo și se tocmeau, se agitau, discutau și se rugau. Trei moschei uriașe de forma broaștelor țestoase scânteiau în soarele care atunci răsărea, minaretele lor sfredelind cerul ca niște baionete, iar acolo unde se întâlneau apele se ridica construcția cea mai falnică pe care îi fusese dat Eleonorei s-o vadă. Grădină după grădină, bolți, balustrade și lucarne, legate între ele printr-un perete de marmură de un alb orbitor și străjuite de un batalion de turnuri de sticlă, Palatul Topkapî, reședița Luminăției Sale, Sultanul Abdulhamid al II-lea, trona pe marginea Cornului de Aur, mărturia unei bogății și puteri greu de imaginat.”

Cei doi Cohen sunt găzduiți de Beiul Moncef, pe care Yakob îl cunoscuse cu ceva timp în urmă la Constanța.

Ceea ce trebuia să fie un sejur de câteva săptămâni în casa Beiului se transformă într-o ședere prelungită pentru Eleonora, după ce tatăl său moare, cu totul neașteptat, într-o explozie pe un vas de croazieră, unde fuseseră invitați de Beiul Moncef la o petrecere.

Între timp, cititorul face cunoștință și cu Luminăția Sa, sultanul Abdulhamid al II-lea, care află despre talentele neobinuite ale Eeonorei și o invită la palat, să-l sfătuiască în probleme politice.

Oracolul din Stambul

Avem parte și de ceva spionaj, tratat însă destul de superficial, mă așteptam la ceva mai multă acțiune. Așa cum mă așteptam să apară ceva interesant din „explorările” Eleonorei prin casa Beiului.

Romanul se termină cumva abrupt, cu o decizie neașteptată a Eleonorei, decizie care lasă drumul deschis spre o posibilă continuare.

Deși e o carte interesantă, cu o scriitură agreabilă, pe care am citit-o cu plăcere, trebuie să recunosc că, la sfârșit, m-am întrebat: „Asta a fost tot?” Se pare că da, cel puțin deocamdată.

Ce mi-a plăcut:

  • cum a fost recreată atmosfera din Istanbulul sfârșitului de secol XIX
  • amestecul de mistic – profeția, stolul de pupeze purpurii care o urmează pe Eleonora peste tot, ideea de oracol – și realitatea istorică
  • coperta – am închis cartea de mai multe ori doar ca să admir coperta.

Recomandări:

  • Merită s-o citești? Da, atunci când vrei să faci o pauză între două cărți mai „grele”. Evaluarea mea: 5 stele pe Goodreads.
  • S-o cumperi? Da,  nu degeaba a apărut în Colecția Strada Ficțiunii Bestseller. O poți comanda aici.
  • S-o împrumuți? Da, dacă nu te hotărăști s-o cumperi.

Mulțumesc Editurii ALL pentru oportunitatea de a citi această carte🙂.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s