Amintiri din Amsterdam

Dacă m-ai întreba care e orașul meu preferat, ți-aș răspunde: Roma și Veneția. Cum Roma și Veneția? Astea sunt orașe, că sunt două, iar oraș trebuie să fie e unul singur. Bine, dar nu pot să aleg, că-mi plac din motive diferite. Roma are istorie, iar Veneția are canale. Cu siguranță tu ai insista, ca-n reclama aia cu Batman! Batman! și m-ai pune să aleg unul singur. Atunci n-aș avea încotro și aș alege Amsterdam. Are și istorie, are și canale. Și mult mai mult decât atât.

A trecut ceva timp de când am fost în Amsterdam, dar amintirile sunt la fel de vii ca și cum aș fi fost săptămâna trecută. A fost așa un fel de dragoste la prima vedere. Am fost uimită de tot ce-am văzut din clipa în care am coborât din tren la Gara Centrală. Vorba francezului, am rămas așa un fel de bouche bée. Trebuie însă să recunosc că a fost o dragoste cu năbădăi, am avut și câteva peripeții memorabile.

N-o să mă apuc să-ți spun acum ce poți vedea sau ce poți face în Amsterdam, sunt articole foarte bune, unde poți să citești despre asta. Mai bine să-ți povestesc ce mi-a plăcut mie dar și ce peripeții am avut. Ca să știi la ce te poți aștepta :).

Am ajuns la Amsterdam într-o seară de sfârșit de noiembrie, venind cu trenul de la Dortmund. În fața gării, multe mașini așteptau călătorii, să-i ducă pe unde aveau treabă. Acolo am văzut pentru prima dată în viața mea (și ultima până acum :)) polițiști călare. Unul din ei ne-a îndrumat spre un microbuz în care încăpeam toate șapte. Am uitat să-ți spun că eram o trupă de șapte fete cucuiete. Fete, vorba vine: eu, cinci prietene și fata cea mică a mea, care-și sărbătorea majoratul.

Șoferul, foarte prietenos, ne-a întrebat de unde suntem și când i-am spus, a zis: Rich people in Romania. Evident că l-am întrebat de ce crede asta? Pentru că … Hagi, Copos, Becali. Hmm, ce să mai zic. Apoi ne-a întrebat unde ne sunt bărbații? I-am spus că au rămas acasă să facă bani. A, OK, ce amuzant :). Drumul ni s-a părut cam lung, așa că, la un moment dat, ne-a trecut prin cap ideea că poate ne răpește tânărul acela din Turcia (nu părea localnic, așa că l-am întrebat și noi de unde e) și ne duce cine știe unde. Nu ne-a răpit, așa că am ajuns în bună regulă 🙂 la hotel.

Casele

În drum spre hotel, m-am uitat la casele pe lângă care treceam. Când călătoresc, îmi place să fac asta și să-mi imaginez povestea celor care locuiesc acolo. În Amsterdam se pare că nu e nevoie de prea multă imaginație, fiindcă olandezii nu prea au perdele la ferestre, sau dacă au, sunt unele mici, care nu-i prea protejează de privirile indiscrete. Așa că am putut să-i văd umblând prin casele lor. Mi-a plăcut să văd multe biblioteci de mari dimensiuni în casele lor.

A doua zi, am cumpărat un Amsterdam card, ceea ce te sfătuiesc și pe tine să faci, fiindcă economisești nu numai bani, dar și timp de stat la coadă la casele de bilete. Și unde mai pui că, în afară de transport gratuit, intrare liberă la unele muzee, mai primești și cadouri. Nu mare lucru, chestii simbolice, dar cui nu-i place să primească cadouri?

Transportul în comun

Că tot veni vorba de transport, e bine să știi că în Amsterdam trebuie să ai mare grijă când folosești transportul în comun. În primul rând, să știi foarte bine unde vrei să cobori, fiindcă autobuzele nu opresc dacă nu apeși pe buton sau dacă nu e nimeni în stație. Așa am trecut noi de hotelul nostru în prima seară și a trebuit să coborâm la următoarea stație, care era destul de departe, mai ales după o zi întreagă de bântuit prin oraș. Apoi, te sfătuiesc să ai grijă când urci în tramvai, de exemplu, că nici nu-ți dai seama când închide vatmanul ușile și rămâi de izbeliște. Și nu e deloc plăcut, mai ales dacă ești în grup și ceilalți au reușit să urce.

Atenție la bicicliști!

Și mai trebuie să fii atent la bicicliști, fiindcă Amsterdam-ul e orașul lor. Nu am văzut în viața mea atâtea biciclete la un loc: pe piste, pe lângă piste, în rastele, sprijinite de case sau chiar într-o parcare uriașă, la fel de mare ca cea de mașini de la mall. Am avut parte și de un contact nedorit cu o biciclistă. M-a trântit pe jos și a trecut mai departe fără să se uite în urmă. E adevărat că eu eram de vină, circulam fix pe pistă, dar nu eram preocupată de asta, că eram prea absorbită de gândul la Muzeul de Poșete pe care tocmai îl vizitasem. Fetele, nu ratați Muzeul de Poșete, o să vă placă muult, muult! Băieți, voi puteți da o tură pe la Muzeul Berii, în timpul ăsta :).

Ce mi-a plăcut

În afară de Muzeul de Poșete mi-a plăcut mult Begijnhof, o oază neașteptată de liniște în mijlocul orașului, unde poți vedea și cea mai veche casă din Amsterdam, vechile case de pe canal, bărcile transformate în locuințe (boat-houses), Oude Kerk și, bineînțeles, Rijksmuseum, unde am văzut celebrul Rond de noapte dar și mai puțin celebrul tablou, dar care pe mine m-a impresionat mai mult, Mireasa evreică. 

Cartierul Roșu

Am trecut și prin cartierul felinarelor roșii, mai mult din greșeală, dacă pot zice așa. Noi căutam, de fapt, Oude Kerk și am ajuns pe niște străzi cu case cu arhitectură tradițională și cu draperii roșii la ferestre. Nu ne stătea capul la cartierul roșu, așa că ne întrebam cum de au oamenii ăștia toți draperii roșii? Parcă s-au vorbit între ei. Nu a durat mult și răspunsul a venit de la vitrinele în care tronau două doamne trecute de prima tinerețe, fiecare în „colivia” ei. Probabil că abia seara își fac apariția divele :).

Croaziera

Dacă tot am ajuns în Veneția Nordului, evident că am făcut o croazieră pe canale. Am ales una de zi, dar cred că e interesantă și una de seară. E o modalitate interesantă de a explora orașul, crede-mă. Știai că Veneția are 150 de canale, iar Amsterdam cu 15 mai multe?

Mi-am amintit de călătoria mea în Amsterdam, destinația mea preferată pentru că, în curând, mă duc din nou acolo (yeyyy!). Sunt curioasă ce s-a schimbat între timp :).