„Iarna lumii” de Ken Follett

Despre autor:

Ken Follett este un autor galez de romane istorice și thrillere, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

14632929_1437607239601988_2248082676241057149_nProdus publicat în 2015 de RAO
Colecția RAO Class
ISBN 978-606-609-897-7
Tip copertă: Broșată/Cartonată
Număr pagini: 832

A trecut ceva timp de când am citit „Căderea uriașilor”, primul volum din Trilogia secolului, până m-am apucat de „Iarna lumii”, volumul al doilea. Și tot ca în cazul primului volum, mi-a luat ceva timp până am terminat de citit cartea. Povestea continuă de unde a lăsat-o primul volum, cu generația următoare a celor  cinci familii – americanii, englezii, galezii, rușii și germanii.

Destinele protagoniștilor se derulează pe fundalul unor evenimente zbuciumate ale vremurilor, al Doilea Război Mondial, Pearl Harbour, Hiroshima, Războiul Civil din Spania, începutul războiului rece.

Autorul trece cu ușurință de la un personaj la altul, de pe un continent pe altul, de la politica americană la cea britanică sau sovietică, de la iubire la trădare, de la viață la moarte. Căci sunt tulburi, în care moartea pândește la fiecare pas. Dacă autorul trece ușor de la un personaj la altul, n-aș putea spune că este la fel de ușor și pentru cititor. Uneori poate deveni dificil să urmărești poveștile personajelor.

Trebuie să recunosc că aveam așteptări destul de mari de la „Iarna lumii”, după primul volum din trilogie și, mai ales, după „Stâlpii Pământului” și că am fost puțin dezamăgită. După părerea mea, nu se ridică la nivelul primei părți. Mi s-a întâmplat de câteva ori să dau paginile pe repede-nainte, fiindcă intuiam ce urmează să se întâmple. S-a întâmplat asta și cu paginile în care era vorba despre război sau politică. Nu sunt o mare fană a cărților de tipul ăsta. Totuși am insistat și am reușit să ajung la capătul celor peste 800 de pagini. Grea misiune, recunosc.

Plusuri

  • cartea este foarte bine documentată, ca toate cărțile lui Follett, de altfel
  • scriitura cursivă, care face cartea ușor de citit.

Minusuri

  • prea multe personaje
  • unele personaje (Lady Maud, un personaj interesant și Ethel Leckwith, o femeie puternică) își pierd din consistență, față de prima parte
  • mult prea multe pagini.

Citate

La început, părea că ascensiunea nazismului și a lui Hitler în Germania nu va avea nicio influență asupra Marii Britanii. Aici oamenii își vedeau liniștiți de viața lor, iar Daisy Peshkov vine din America dornică să-și găsească un soț. Îl va găsi pe Boy Fitzherbert, cu care se căsătorește, devenind astfel vicontesă de Aberowen.

„Cambridge i se părea lui Daisy cel mai pitoresc loc pe care-l văzuse vreodată, cu străduțele sale șerpuitoare și cu clădirile elegante ale colegiilor. Opriră în față la Trinity și Daisy admiră statuia fondatorului acelei instituții, regele Henric al VIII-lea. Când trecură prin poarta de cărămidă veche din secolul al XVI-lea, Daisy scăpă o exclamație de plăcere la priveliștea ce-i apăru în fața locului; o curte mare și pătrată, cu o peluză verde și îngrijită străbătută de alei pavate și cu fântână extrem de complexă ca arhitectură în mijloc. Pe toate cele patru laturi, clădirile roase de vreme, din piatră aurie, constituiau fundalul pe care tinerii în frac dansau cu fete îmbrăcate splendid și pe unde zeci de ospătari în ținută de seară treceau cu tăvi pline de șampanie. Daisy bătu din palme de fericire; era exact ce-i plăcea cel mai mult.”

Viața pe front este grea, oamenii sunt departe de casă, moartea îi pândește la fiecare pas, cu toate astea, se întâmplă să îndrăgească locurile în care soarta și deciziile conducătorilor îi aduc.

Era uimitor cât de repede ajungi să îndrăgești un loc, se gândi Lloyd Williams. Se afla în Spania de numai zece luni, însă iubirea lui pentru această țară aproape că o egala pe cea pentru Țara Galilor. Îi plăcea să vadă câte o floare rară îmbobocind din pământul pârjolit; îi plăcea să doarmă după-amiaza; îi plăcea că avea vin de băut chiar și atunci când nu era nimic de mâncare. Experimentase gusturi de care nu mai avusese parte niciodată: măsline, ardei iute, cârnați picanți de porc și tăria puternică pe care localnicii o numeau orujo.

În timpul marșului german spre Moscova, chiar unii dintre adepții lui Hitler au început să aibă îndoieli asupra acțiunilor Führerului.

„Un om credea că poate zbura, așa că a sărit de pe acoperișul unei clădiri cu zece etaje și, în timp ce trecea prin dreptul celui de-al cincilea, bătând fără noimă din mâini, lumea l-a auzit spunând: „Până aici e bine.”

14520363_1437624616266917_2043034766059697546_n

Pe Goodreads, nota mea este 4/5.

Va mai dura o vreme până o să mă încumet să citesc al treilea volum. Dar cred că e bine așa, e nevoie de timp ca lucrurile să se așeze.

Primul volum l-am primit de la Librăria Corina, al doilea de la Editura Rao. Le mulțumesc și pe această cale. Al treilea s-ar putea să  fie de la bibliotecă :).

Dacă vrei să citești cartea și nu găsești pe nimeni să ți-o dea cadou sau măcar să ți-o împrumute, o poți comanda la librăriile online. După ce o citești, să-mi spui ce părere ai :).

Lectură plăcută!


Citește și:

Căderea uriașilor de Ken Follett

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s