„Ultima mea ducesă” de Daisy Goodwin

Despre autoare:

Daisy Georgia Goodwin (n. 1961) este producător de televiziune și scriitoare, fiica unui producător de film și sora vitregă a scriitorului  Jason Goodwin. A studiat la Queen’s College din Londra, Westminster School, Trinity College Cambridge (istoria artei) și la Columbia Film School.

Ultima mea ducesă este romanul ei de debut, publicată în Marea Britanie sub titlul My Last Duchess și în SUA și Canada sub titlul The American Heiress. A mai publicat o carte de memorii, Silver River, și romanul The Fortune Hunter, dar și scenariul pentru seria de televiziune Victoria.

Locuiește la Londra, cu trei câini, două fiice și un soț (după cum scrie pe site-ul ei).

Despre carte:

Ultima mea ducesă

Produs publicat în 2012 de Lira
Data apariției: Noiembrie 2012
Format: 107×177
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 400
ISBN: 978-606-933-192-7

Cora Cash s-a născut într-o bogată familie new-yorkeză, este tânără, frumoasă, bogată, are tot ce-și dorește, mai puțin pe bărbatul de care crede că este îndrăgostită. În seara debutul Corei în societate, ea încearcă să-l facă pe prietenul ei din copilărie, Teddy Van Leyden s-o ceară în căsătorie, dar seara se termină dezastruos și pentru Cora și pentru mama ei. Teddy o refuză, iar rochia doamnei Cash ia foc, lăsând-o cu urme pe față pentru restul vieții.

Dorința doamnei Cash este ca fiica ei să se căsătorească cu un nobil, așa că pleacă în Anglia, împreună cu Cora, ca să-i găsească un soț. Destinul i-l scoate în cale pe Ivo Maltravers, duce de Wareham, moștenitorul unei nobile, dar scăpătate, familii din Dorset.

Cora se îndrăgostește de duce (deși crede că are nume de medicament :)) și se căsătorește cu el, dar la scurt timp, descoperă că viața unei tinere ducese nu este chiar așa de ușoară cum și-ar fi închipuit cineva. Mai ales că diferențele dintre  Anglia victoriană și America sfârșitului de secol XIX sunt destul de mari. Descoperă asta chiar și simpatica, după mine, Bertha, camerista Corei, care-și urmează stăpâna în Anglia.

„Bertha, care se uita cu atenţie la această scenă pe fereastra camerei Corei de la al doilea etaj, se întrebă dacă servitorii de aici ştiau dinainte pe care treaptă să se aşeze ca să formeze un V întors perfect simetric sau dacă li se spusese. Oare fata care spăla vasele ocupase locul cuvenit, pe ultima treaptă din faţă, în dreapta, sau se pusese cu câteva trepte mai sus şi fusese trimisă mai jos? În America, s+ar fi iscat o învălmăşeală de nedescris pentru ocuparea unui loc mai bun; în calitate de cameristă a domnişoarei, locul ei era în capul scării, o idee mai sus de menajeră, dar asta nu le-ar fi împiedicat pe servitoarele irlandeze să se îmbrâncească pentru a ajunge în faţă. În Anglia, fiecare îşi cunoaşte locul.”

Cora se instalează în castelul ducal, împreună cu bogata ei garderobă și multe alte lucruri considerate absolut indispensabile pentru noua ei poziție socială. M-au amuzat teribil disputele pe care le aveau americanii și englezii pe tema utilității unei băi. Americanii nu concepeau o casă fără baie, pe când englezii credeau că e acceptabil ca servitoarele să care vase cu apă de-a lungul interminabilelor coridoare din castelele lor neîncălzite. Revenind la garderobă, trusoul de mireasă al Corei conținea tot felul de lucruri extravagante: un corset care valora salariul Berthei pe nu mai știu câți ani, vreo 50 de perechi de mănuși, multe blănuri plus vreo 90 de rochii.

„Apoi urmau rochiile, toate cele nouăzeci. Fiecare era împachetată în hârtie pânzată şi pusă într-o cutie, ca să nu se şifoneze. Erau rochii sobre de dimineaţă, costume de călărie bleumarin sau verzi ca marea, rochii pentru vizită cu cele mai ample mâneci bufante şi cu pasmanterii atârnând în jurul tivului, costume simple pentru călătoria pe mare, fără alte ornamente în afară de panglici, rochii pentru ceai, pline de dantelă, cu o croială atât de îngăduitoare că puteau fi purtate fără corset; mai erau acolo şi rochii pentru teatru, fără decolteu şi cu mâneci lungi, şi rochii pentru operă, decoltate şi cu mâneci scurte, rochii pentru cină, nu prea decoltate şi cu mâneci până la cot, şi rochii de bal cu un decolteu amplu şi cu trenă; şi, desigur, rochia de mireasă, cu atâtea perle cusute pe trenă, că atunci când se târa pe jos, scârţiau slab, de parcă păşea o zână pe o alee cu pietriş.”

Ar fi nevoie de vreo trei apartamente de-ale mele doar ca să le depozitez pe toate :). Dar recunosc că mi-ar fi plăcut și mie o garderobă ca asta. Sau măcar pe jumătate.

Ultima mea ducesă

Cora încearcă să se adapteze la noua ei viață, dar întâmpină și unele dificultăți: un soț care pare că o iubește, dar asta nu-l împiedică să plece în India pentru mai multe luni, chiar când ea era însărcinată, o soacră dificilă, pe ducesa de Buckingham, o mamă plină de ambiții și o societate ale cărei reguli îi e greu, uneori, să le înțeleagă. La început, nu mi-a plăcut prea mult Cora. Mi se părea genul de fată bogată, răsfățată, obișnuită să primescă tot ce-și dorește. Mai târziu, mi-a devenit chiar simpatică și am început să empatizez cu ea.

„Se simţea ca un arbust care începea să prindă rădăcini, căutând stabilitate şi hrană, dar care se izbea de un mare gol.”

După nașterea micului Guy, ducele se întoarce lângă soția sa și lucrurile par să meargă bine pentru Cora și Ivo. Ei se pregătesc pentru botezul fiului lui. La castel sosesc bunicii din America, bunica de două ori ducesă, dar și viitorii nași ai copilului: prințul de Wales, Teddy Van Leyden, dar și Charlotte, Lady Beauchamp, pretinsa prietenă a Corei. Teddy o găsește complet schimbată pe Cora:

„Rămase o clipă pironit locului, complet vrăjit. Fata zvăpăiată pe care o cunoştea devenise acum o femeie splendidă. Părea mai înaltă decât o ştia el. Avea o siguranţă pe care nu o mai văzutse la ea. Simţea că, în sfârşit, se maturizase. Se bucura că se schimbase atât de mult; spera să-i poată rezista. Această femeie ca o regină i-o va scoate, până la urmă, din minte pe fata care îl rugase să o sărute, într-o noapte la Newport.”

Povestea curge spre un final oarecum abrupt, fapt care te face să te întrebi dacă va exista o continuare a romanului. Eu sper că da.

Un personaj simpatic: Prințul de Wales

Nu, nu e vorba de Charles, ci de Albert, zis și Bertie, fiul reginei Victoria. Graseiat, efeminat, gurmand, boem, căruia gurile rele îi spuneau și Tum Tum.

„Prinţul de Wales a fost primul care a pornit călare pe bicicletă, de-a lungul aleii cu pietriş. Nu-şi ţinea bine echilibrul, dar a reuşit să treacă de prima curbă nevătămat. Nimeni nu îndrăznea să râdă de silueta corpolentă cre se îndepărta clătinându-se, prinţul fiind foarte sensibil când venea vorba de greutatea sa, aşa că oricine spera să rămână în graţiile lui trebuia să pretindă că a văzut un bărbat zvelt, cum se credea el încă.”

Prezența prințului de Wales duce povestea din zona romance-ului înspre ficțiunea istorică.

Un personaj antipatic: doamna Cash

Mama Corei, doamna Cash, are ambiții fără margini, depășite poate doar de propriul orgoliu, calcă în picioare orice, chiar și fericirea fiicei sale, pentru a-și atinge scopul meschin: acela de a fi mama unei ducese. I se spune tot timpul doamna Cash, ca și cum ar fi un titlu nobiliar. Nu-mi amintesc să aibă vreun prenume, deși chiar și celei de două ori ducesă i se spunea uneori, mai familiar, ducesa Fanny.

„- Și crezi că dacă vei veni acasă, după un an de căsnicie, fără soțul tău, lumea nu va bârfi pe seama ta? Te asigur, Cora, că oamenii vor vorbi altfel despre tine. Nimic n-ar bucura mai mult societatea din New-York decât să vadă că fiica mea, ducesa, a dat greș în căsnicie. Nu te pot lăsa să strici tot ce m-am străduit să fac, pentru că tu nu te poți descurca cu soțul tău. Îmi pare rău, Cora, dar asta-i treaba ta, nu a mea.”

Dacă n-ar fi fost atât de egoistă, poate viața Corei ar fi fost alta. Sau povestea ar fi fost alta.

Am citit cartea în cadrul campaniei #PromovămLiteratura, inițiată de Literatura pe tocuri, și am citit-o cu mare plăcere, motiv pentru care ți-o recomand și ție. I-am dat 4/5 stele pe Goodreads. N-ar fi stricat mai multă acțiune.

Poți comanda cartea aici.

Lectură plăcută!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;„Ultima mea ducesă” de Daisy Goodwin&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s