„Confesiunile unei dependente de artă” de Peggy Guggenheim

Despre autoare:

MargueritePeggyGuggenheim (1898 – 1979) a fost o colecționară de artă, în special de artă modernă, născută în bogata familie americană Guggenheim. Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, s-a scufundat cu vasul Titanic, în 1912, iar unchiul ei, Solomon Guggenheim, a fondat, printre altele, celebrul muzeu care-i poartă numele.

Între 1938 și 1946, Peggy Guggenheim a colecționat diverse opere de artă și a expus această colecție în diverse locuri, până când s-a mutat la Veneția, în 1949, unde a trăit pentru tot restul vieții ei și unde a înființat un muzeu de artă modernă. Peggy Guggenheim Collection, situat pe Canal Grande, este unul dintre cele mai vizitate locuri din Veneția.

Despre carte:

Confesiunile unei dependente de artăProdus publicat în 2016 de Pandora M
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 168
ISBN: 978-973-1989-71-6

Am cumpărat „Confesiunile unei dependente de artă” imediat ce mi-a fost recomandată într-o librărie și, mai mult decât atât, am început s-o citesc imediat ce am adus-o acasă. Asta e ceva, dacă mă gândesc că cele mai multe cărți își așteaptă cuminți rândul până ajung să le citesc.

Știam câte ceva despre Peggy Guggenheim și mi se părea o personalitate interesantă, așa că am vrut să aflu mai multe despre ea. În plus, m-a provocat coperta, cu o siluetă de sirenă înveșmântată într-o rochie argintie, cu pantofi de dans din mătase (ei bine, nu e chiar o sirenă, fiindcă sirenele nu au pantofi, nu?), cu capul acoperit de un turban și cu niște cercei-glob superbi în urechi. Și mai ales cu un port-țigaret în mână pe care-l ține ca pe o armă. Asta nu poate fi decât silueta unei personalități cel puțin interesante, dacă nu chiar fascinante.

Peggy Guggenheim s-a născut într-o familie înstărită de evrei. Tatăl ei s-a retras din afacerile pe care le avea împreună cu frații săi, așa încât, atunci când a împlinit 21 de ani, Peggy a moștenit o sumă de bani mult mai mică decât verișorii ei. Copilăria și adolescența ei a fost populată de unchi și mătuși excentrice.

„Deși eram doar angajată, mă strecuram în fiecare zi în librărie, foarte parfumată și purtând mici perle și o blană gri superbă. Mama dezaproba faptul că lucrez și venea adesea să vadă cu ce mă ocup și să-mi aducă galoși dacă ploua. Asta era stânjenitor. Mătușile mele bogate veneau și ele și cumpărau cărți, pur și simplu cu metrul, ca să aibă cu ce să-și umple rafturile. Trebuia să aducem o ruletă ca să fim siguri că măsurile se potriveau cu rafturile lor.”

După ce a lucrat o vreme într-o librărie, s-a mutat, în 1920, la Paris, unde a început să frecventeze artiști și scriitori. Avea să-și petreacă întreaga viață printre personalități ale epocii sale. Printre aceștia, s-au numărat:

James Joyce

„În 1938, Joyce a ajuns la cea de-a 52 aniversare a lui, iar pentru această ocazie, Maria Jolas, o mare prietenă a familiei Joyce, i-a oferit o petrecere. Beckett era într-o stare de mare frământare apropo de cadourile potrivite. A mers cu mine și m-a pus să cumpăr un baston de porumbar. În ce privește cadoul lui, voia să-i dea lui joyce niște vin elvețian, băutura preferată a acestuia. mi-am amintit că, în urmă cu mulți ani, eu și cu John Holms cinasem cu Joyce la un restaurant elvețian de pe Rue St Anne, așa că m-am dus acolo și l-am întrebat pe proprietar dacă e de acord să ne vândă niște vin. Bineînțeles, a fost de acord să o facă.”

Piet Mondrian

„Într-o zi, Piet Mondrian, celebrul pictor abstract olandez, a intrat în Guggenheim Jeune și, în loc să vorbească despre artă, m-a întrebat dacă puteam să-i recomand un club de noapte. Dat fiind că avea 66 de ani, am fost destul de surprinsă, dar când am dansat cu el, mi-am dat seama cum putea să se simtă încă atât de bine. Era un dansator foarte bun, cu postura lui militară, și era plin de viață și de spirit, chiar dacă nu puteai să discuți cu el în nicio limbă. Poate că limba lui, olandeza, ar fi fost mai satisfăcătoare decât franceza și engleza lui foarte ciudate, dar pe undeva mă îndoiam că vorbește și limba lui maternă.”

Constantin Brâncuși

„Brâncuși era un bărbat micuț și extraordinar, cu barbă și cu ochi întunecați și pătrunzători. Pe jumătate țăran isteț, pe jumătate zeu adevărat. Te simțeai foarte fericită alături de el, dar din nefericire a devenit prea posesiv cu mine și voia să-i dedic tot timpul meu. Îmi spunea Peghița și mi-a zis că îi plăcea să facă lungi călătorii, în care înainte dusese cu el și fete frumoase.”

Alberto Giacometti

„Giacometti semăna cu un leu în cușcă, cu capul lui leonin și cu o claie enormă de păr. Conversația și comportamentul lui erau extrem de suprarealiste și capricioase, asemenea unui divertisment de Mozart.”

Și au mai fost și alții: Cocteau, Tancredi, Marcel Duchamp, Wassily Kandinsky, Yves Tanguy, Jean Arp, Max Ernst, Calder, Pollock și mulți alții.

S-a căsătorit prima dată cu sculptorul și scriitorul Laurence Vail, cu care a avut doi copii. Au divorțat în 1928, după care Peggy a avut relații cu mai mulți bărbați, printre care și cu scriitorul Samuel Becket. A doua căsătorie, cu pictorul Max Ernst, a durat din 1941 până în 1946. La un moment dat, prietenii îi sugerau să se mărite cu Brâncuși ca să-i poată moșteni astfel operele. Mă gândesc că, dacă ar fi făcut-o, astăzi nu ar mai fi existat gâlceava națională numită Cumințenia Pământului. Am fi mers, pur și simplu, la Veneția ca s-o vedem. Cu toate că nu s-a măritat cu Brâncuși, în muzeul venețian sunt două sculpturi ale acestuia: Măiastra și Păsăre în spațiu.

În 1938, Peggy Guggenheim a deschis o galerie de artă modernă la Londra, Guggenheim Jeune, cu o expoziție Cocteau. Au urmat Kandinsky, Tanguy și alți artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți. Galeria, deși s-a bucurat de succes la public, s-a dovedit a nu fi prea profitabilă, în termeni financiari, așa că Peggy a hotărât să înființeze un muzeu. La început, a ales Londra, ca locație, apoi Paris, dar cel de-al Doilea Război Mondial i-a dat toate planurile peste cap.

În cele din urmă, se stabilește la Veneția, cumpără un palat pe Canal Grande (Palazzo Venier dei Leoni) și expune acolo operele de artă din colecție.

header-pgc-1-min
Palazzo Venier dei Leoni, Veneția. Sursa foto: http://www.guggenheim-venice.it/

Din lipsă de spațiu, colecția era expusă în întreaga casă, așa că au avut loc și câteva incidente amuzante, a căror protagoniști au fost oaspeții ei și vizitatorii muzeului. Era nevoie de un decor adecvat pentru arta modernă, așa că Peggy a decorat palatul într-un fel cu care niciun venețian nu ar fi fost de acord.

„În locul unui candelabru venețian de cristal, am atârnat un mobil calder, făcut din niște sticlă spartă și porțelan care ar fi putut să iasă dintr-un container de gunoi. Aveam canapele și fotolii acoperite cuun plastic alb care putea fi spălat în fiecare dimineață, dat fiind că marea mea familie de câini se simțea cel mai acasă pe locurile cele mai bune… Pe canapele am pus pleduri mițoase în dungi albe și negre, pe care câinii mei adoră să le lingă. Și asta era ceva nu tocmai venețian.”

Preferatul meu este dormitorul: cu pereți turcoaz, cu un sari indian pe post de perdea, cu tăblia mobilă de pat Calder, din argint și cu fabuloasa ei colecție de cercei pe post de decor.

Peggy Guggenheim nu a fost pasionată doar de artă ci și de călătorii. Ea a călătorit prin Statele Unite și Europa, dar a vizitat și India, Tibet, Ceylon, Mexic. Cred că mi-ar fi plăcut să citesc o carte de călătorii scrisă de Peggy Guggenheim.

În ultima parte a vieții, Peggy Guggenheim a ajuns la concluzia că „nu-mi place arta de astăzi”. Nu-i plăceau nici măcar creațiile celor cărora le spunea „copiii mei de război”. Secolul XX a produs suficient, credea ea.

„Ar trebui să ne mulțumim, deocamdată, cu ceea ce a produs secolul XX — Picasso, Matisse, Mondrian, Kandinsky, Klee, Léger, Braque, Gris, Ernst, Miró, Brâncuși, Arp, Giacometti, Lipchitz, Calder, Pevsner, Moore și Pollock. Astăzi este vremea colecționării, nu a creației. 

Haideți cel puțin să conservăm și să le oferim oamenilor toate marile comori pe care le avem.”

Calificativul meu pe Goodreads: 5/5.

Poți comanda cartea pe Elefant.ro sau pe Libris.ro.

Lectură plăcută!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;„Confesiunile unei dependente de artă” de Peggy Guggenheim&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s