„Idele lui martie” de Valerio Massimo Manfredi

Despre autor:

Valerio Massimo Manfredi (n. 1943) este istoric, scriitor, arheolog, profesor și jurnalist italian. A făcut studii de artă clasică la Universitatea din Bologna, a fost profesor la Universitatea din Milano, Universitatea din Veneția, Universitatea Sorbona din Paris și Loyola University din Chicago. A condus expediții arheologice în Italia și în străinătate. A publicat articole, eseuri și romane pe teme istorice. Este căsătorit, are doi copii și locuiește în apropiere de Bologna.

Despre carte:

14141570_1390297787666267_3683710612287114326_n-minProdus publicat în 2010 de ALLFA
Data apariției: Mai 2010
Colecția Roman istoric
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 336
ISBN: 973-724-285-8

Ide este numele dat celei de-a cinsprezecea zi din lunile martie, mai, iulie și octombrie și celei de-a treisprezecea zi din celelalte luni din calendarul roman. Idele lui martie, adică 15 martie, a rămas în istorie ca ziua în care a fost asasinat Iulius Caesar, în anul 44 î.Hr.

Începutul:

Romae, Nonis Martis, hora prima

Roma, 7 martie, orele șase dimineața

Zorile erau cenușii, un cer de iarnă, plumburiu și compact lăsa să se strecoare o geană alburie printre norii mai puțin groși care se întindeau la orizont.”

Romanul lui Valerio Massimo Manfredi prezintă ultimele zile din viața lui Caius Iulius Caesar, începând cu 7 martie. Deși lumea îl vede ca pe pontifex maximus, comandantul invincibil care a supus întreaga lume, la 56 de ani, dictatorul nu este chiar în deplinătatea puterilor sale, este bolnav și chinuit de coșmaruri. Cu toate astea, plănuiește o campanie împotriva parților. Probabil că se simțea mai în siguranță pe câmpul de luptă, unde cel puțin, conform propriilor mărturisiri, „știi unde este dușmanul”, decât în arena politică de la Roma, unde dușmanii lui Caesar nu erau puțini. Ei se găseau atât printre cei pe care-i învinsese, dar îi iertase mai apoi cât și printre cei care i-au stat alături în campaniile militare, dar, între timp, trecuseră de cealaltă parte a baricadei.

Cu toate semnele care prevesteau o catastrofă de idele lui martie și cu toată grija și eforturile personajelor fidele care-l înconjurau (legionarul Publius Sextius, soția sa, Calpurnia, medicul Antisitius, fosta sa iubită, Servilia sau aghiotant ul său, Silius Salvidienus), complotul a reușit, Caesar a fost asasinat, la intrarea în curie, cu 23 de lovituri de pumnal, dintre care se spune că doar una i-a fost fatală. Să fi fost cea a lui Brutus, presupul său fiu? Nu vom ști asta niciodată.

Este un roman istoric foarte bine documentat, populat cu personaje memorabile (pe lângă cele pomenite deja, mai apar Cicero, Marcus Antonius și Cleopatra, regina Egiptului). Deși sfârșitul este bine cunoscut (cine nu a învățat la istorie despre asasinarea lui Caesar?), romanul are o desfășurare interesantă, este un thriller politic dar și psihologic, aș spune, și chiar un roman de acțiune, personajele având parte de tot soiul de aventuri, în încercarea lor de a contribui sau a împiedica asasinatul.

Personaj preferat:

Calpurnia, a treia soție a lui Iulius Caesar, a rămas alături de el până în ultimul ceas, demnă și devotată, în ciuda faptului că Caesar o adusese la Roma pe Cleopatra și pe fiul lor. Chiar dacă nu i-a dăruit niciun copil, relația dintre ei este puternică, Caesar are încredere în ea și era cât pe ce să-i dea ascultare și să nu meargă la senat în ziua fatidică. Calpurnia avusese premoniția că se va întâmpla ceva rău, iar în noaptea dinaintea asasinatului a visat că statuia soțului ei s-a prăbușit atinsă de un fulger.

„Statuia de marmură a lui Iulius Caesar de la intrarea în Palat era sclipitoare sub șuvoaiele de apă ale ploii. Dictatorul veșnic își ținea brațul înălțat într-un gest ca de orator, iar platoșa pe care o purta, sculptată într-o marmură cenușie, părea chiar de metal. Un fulger o lovi în plin, sfărâmând-o. Bucățile se prăbușiră la pământ, rostogolindu-se cu zgomot pe treptele de acces. Pe piedestal rămaseră doar gambele retezate de sub genunchi și picioarele purtând curelele sandalelor militare.”

Așa că a încercat să-l convingă să meargă la senat și era cât pe ce să reușească, dacă nu intervenea Decimus Brutus, unul dintre conspiratori. Dacă reușea, istoria ar fi fost poate alta.

Recomand cartea:

  • pasionaților de istorie
  • celor care vor să călătorească la Roma, ca să înțeleagă mai bine ce văd atunci când vizitează Forumul Roman
  • celor cărora le plac romanele de acțiune.

14102678_1390297840999595_110993458691225501_n-min

Editura All mi-a trimis romanul și îi mulțumesc pentru asta. Din partea mea, cartea a primit 4/5 steluțe pe Goodreads. Cred că mi-ar fi plăcut mai multă Roma, dacă pot să zic așa. Pentru că…toate drumurile duc la Roma, nu-i așa?

Dacă ai citit cartea, mi-ar plăcea să aflu părerea ta :). Dacă nu, o poți comanda pe site-ul Editurii All sau la librăriile online Elefant sau Libris.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s