Povestea lalelei

Primele lalele nu au apărut în Olanda, așa cum pare să creadă multă lume, ci într-unul dintre cele mai neprielnice locuri de pe Pământ, în Asia, mai exact la granița dintre China, Tibet, Rusia şi Afganistan. De la poalele munților Tian Shan, laleaua sălbatică s-a răspândit spre Vest și a ajuns pe malurile Mării Negre, pe teritoriul Turciei de astăzi.

Simbolistică

Laleaua a devenit pentru turci un simbol al vieții și al fertilității, o floare cu semnificaţie aproape divină. În limba turcă, laleaua se numeşte laleh și, în alfabetul arab, cuvântul are aceleaşi litere ca şi Allah. Laleaua a devenit, astfel, floarea lui Dumnezeu. Războinicii otomani foloseau simbolul lalelei ca să-i protejeze în bătălii, purtând haine decorate cu lalele, în ciuda interdicției islamice de a reproduce orice formă de viaţă. După ce această interdicție a fost ridicată, laleaua a devenit un motiv principal în arta islamică otomană și a fost reprezentată nu doar pe produsele ceramice (faimoasa faianță de Iznik) ci și pe robele sultanilor sau pe armurile imperiale.

Din Turcia în Olanda

După cucerirea Constantinopolului, sultanul a umplut orașul cu grădini de zambile, trandafiri, garoafe, narcise şi, mai ales, lalele. Și astăzi, dacă ajungi în Istanbul în luna aprilie, te poți bucura de o adevărată simfonie a lalelelor.

În timpul lui Suleyman Magnificul, turcii au început să cultive lalelele în mod organizat și să obțină tot mai multe varietăți. Se spune că existau peste 1500 de soiuri. Cele mai frumoase aveau și nume pe măsură: Perla nepereche, Roza zorilor sau Lumina Raiului.

Topkapi Seray

Primii bulbi de lalele au călătorit spre Europa probabil la jumătatea secolului al XVI-lea. Cum încă nu se inventase un sistem de trimitere flori, bulbii au călătorit în bagajele diplomatice sau particulare ale ambasadorilor. În scurt timp, lalelele au devenit simboluri ale bogăției, fiind la acea vreme flori exotice și rare și au început să fie foarte căutate de nobilii care doreau să aibă în grădinile lor cele mai rare soiuri de lalele.

Mania lalelelor

Vânătoarea de noi soiuri a făcut ca prețul bulbilor să crească tot mai mult, până când s-a ajuns ca un bulb să se vândă chiar cu prețul unei case. Pentru Olanda, această adevărată manie a lalelelor a fost surprinzătoare pentru o societate protestantă, care condamna orice exces sau extravaganță.

Nu a fost decât o chestiune de timp până când mania lalelelor să se sfârșească aproape la fel de brusc cum a început. În iarna 1636-1637, specula cu bulbi de lalele a atins apogeul, iar apoi prețul lalelelor s-a prăbușit pur și simplu. Autoritățile au intervenit pentru a preveni o catastrofă financiară, iar, după aceea, comerțul cu lalele a continuat fără excesele dinainte.

Lalele

Știai că…?

  • Lalelele cresc cel mai bine în zonele maritime, nu mai departe de 50-75 km de coastă, de aceea le merge atât de bine în Olanda, nu departe de Marea Nordului.
  • Locuitorii din Amsterdam se hrăneau (și) cu bulbi de lalele, în iarna 1944-1945. Îi preparau la fel ca pe cartofi, de altfel se pare că au un gust asemănător acestora.
  • În Amsterdam există Muzeul Lalelelor.
  • Lalelele au fost surse de inspirație pentru poeți, de la Omar Khayam la Silvia Plath, pentru Alexandre Dumas și celebra lui lalea neagră și pentru pictori, de la Matisse la Ștefan Luchian și de la Renoir la Theodor Pallady.

Drumul pînă la Istanbul sau la Amsterdam e lung, dar să știi că au înflorit lalelele și la Timișoara:

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Recomandare de lectură:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s