„De neînvins: supraviețuire, îndârjire, împăcare” de Laura Hillenbrand

Despre autoare:

Laura Hillenbrand (n.1967) a scris două cărți de non-ficțiune care au ajuns în topul cu bestselleruri ale New York Times: Sea Biscuit: An American Legend și De neînvins. Când era la colegiu, a fost nevoită să-și abandoneze studiile deoarece s-a îmbolnăvit de sindromul oboselii cronice.

A înființat Operation International Children, o fundație caritabilă care asigură rechizite școlare pentru copii, prin intermediul soldaților americani. Locuiește în Washington D.C. și, din cauza bolii sale, își părăsește rar casa.

A fost căsătorită, dar s-a separat de soțul ei în 2014, după 28 de ani de viață petrecută împreună.

Despre carte: 

de-neinvins_1_fullsizeProdus publicat în 2015 de Corint
Data apariției: Ianuarie 2015
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 624
ISBN: 978-606-862-361-0

Nu sunt o fană a cărților despre război, așa că atunci când mi-a fost recomandată această carte, am fost oarecum sceptică. Neîncrederea că aș putea să o duc la bun sfârșit a crescut atunci când am văzut ce dimensiuni are cartea. M-am apucat s-o citesc în paralel cu un roman de dragoste și am avut o experiență sinuoasă, dacă pot să spun așa: la început mi-a plăcut, apoi mai puțin, ca în cele dinurmă să nu mai îndrăznesc să-mi dezlipesc ochii de pe pagină, după cum frumos a scris revista People. Cred că n-am mai „devorat” o carte în felul ăsta din adolescență, când citeam Papillon.

Este povestea vieții lui Louis Zamperini, un atlet american, care a supraviețuit prăbușirii unui avion în Oceanul Pacific și, mai apoi, lagărelor japoneze din cel de-al Doilea Război Mondial.

Fiul unor emigranți italieni, Louie, un copil și un adolescent rebel, a început să se antreneze la sugestia fratelui său mai mare, Pete. După ce a câștigat mai multe competiții locale, Louie s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1938, unde a alergat la cursa de 5000 metri.

După începerea războiului, Louie se înrolează în armată și pleacă în Hawaii, ca bombardier pe avionul B-24 Liberator, botezat Superman de echipajul său.

„Oahu încă mai suferea după atacul japonez. Inamicul găurise drumurile atât de tare, încât autoritățile nu reușiseră nici până acum să le repare, iar șoferii din partea locului făceau slalom printre cratere. Și acum mai erau ciuruite acoperișurile barăcilor din Hickam Field, astfel încât, atunci când ploua, militarii din aviație erau murați până la piele. Insula se afla în alertă permanentă, încât, scria un militar de la sol în jurnalul său, „nu se vede decât o treime din ceea ce este cu adevărat acolo”. În fiecare noapte, insula dispărea; la toate ferestrele se trăgeau draperii întunecate, toate mașinile aveau farurile întunecate, iar patrulele de camuflaj impuneau reguli atât de stricte, încât nimeni nu avea voie să aprindă nici măcar un chibrit. Soldaților li se ordonase se poarte în permanență la centură măștile de gaze. Ca să ajungă la valurile lor iubite, surferii trebuiau să se strecoare pe sub sârma ghimpată care se întindea pe toată lungimea plajei Waikiki.”

După ce Superman a fost grav deteriorat într-o incursiune împotriva japonezilor, Louie și coechipierii săi au primit un alt avion B-24, poreclit Green Horner și participau la operațiuni de căutare a unor avioane dispărute. Într-una dintre aceste operațiuni, avionul s-a prăbușit în ocean, din cauza unor probleme tehnice. Opt dintre cei unsprezece membri ai echipajului au murit. Cei trei supraviețuitori, Zamperini, pilotul Russell Allen „Phil” Phillips și Francis „Mac” McNamara, au pornit cu două bărci gonflabile, într-o lungă călătorie pe ocean.

„Era un întuneric absolut. Și o tăcere absolută, în care se auzea doar clănțănitul dinților lui Phil. Apele oceanului nu făceau nicio cută. Oamenii s-au cutremurat brusc. Rechinii se frecau cu spatele de fundul bărcii. Brațul lui Louie era încă întins peste marginea bărcii sale, cu mâna pe fruntea lui Phil. Sub mâna lui, Phil a adormit cu senzația că rechinii se freacă de spatele său. În barca de alături a adormit și Louie.”

Nu aveau mâncare și apă, așa că au fost nevoiți să captureze albatroșii care se opreau pe marginea bărcii sau rechinii mici care le dădeau târcoale și să-și facă provizii din apa de ploaie.

„Naufragiații pluteau acum într-un vid senzorial. Când vremea era liniștită, oceanul rămânea tăcut. Nu aveai pe ce să pui mâna, decât apă, piele, păr și pânză. În afară de mirosul de pârlit al bărcii, nu mai mirosea a nimic. Nu aveai la ce să te uiți, în afară de cer și apă. La un moment dat, Louie și-a băgat un deget în ureche și a dat de ceară. Și-a mirosit degetul și, fiindcă era în sfârșit un altfel de miros, i s-a părut reconfortant.”

După 47 de zile, au ajuns la Insulele Marshall (doar Louie și Phil, fiindcă Mac a murit între timp), unde au fost capturați imediat de japonezi și duși în lagărul de prizonieri de pe insula Kwajalein. Acesta a fost doar începutul unei perioade de coșmar, în care Louie a fost mutat în mai multe lagăre, unde prizonierii erau înfometați, maltratați și umiliți până la limita rezistenței umane. Greu de imaginat prin ce au fost nevoiți să treacă prizonierii din lagărele japoneze.

Sfârșitul războiului îl găsește pe Louie în lagărul de la Naoetsu.

„Pentru Louie, acele zile au fost cu adevărat binecuvântate. Deși încă bolnav, slab și epuizat, avea o stare euforică, prin care trecea pentru prima oară în viață. Dispăruse furia pe care o stârniseră torționarii săi. la fel ca toți cei din jurul său,, iubea pe toată lumea și simțea dragoste pentru întregul univers.” 

Întors în America, Zamperini se căsătorește cu Cynthia, are doi copii, dar viața lui avea să fie marcată pentru totdeauna de coșmarul prin care a trecut în timpul războiului.

Plus:

  • stilul de scriere cursiv, cartea se citește ușor, în ciuda dimensiunilor sale
  • personajele foarte bine conturate.

Minus:

  • notele de subsol, numeroase și consistente, care încarcă inutil paginile.

E o carte de citit, nu de povestit, recomandată cititorilor pasionați de istorie și de biografii.

Dacă te numeri printre ei, poți comanda cartea AICI.

Lectură plăcută!

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;„De neînvins: supraviețuire, îndârjire, împăcare” de Laura Hillenbrand&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s