„Nefertiti – regina Nilului” de Michelle Moran

Despre autoare:

Michelle Moran este scriitoare de romane de ficțiune istorică despre care poți citi mai multe aici.

Despre carte: 

nefertitiProdus publicat în 2014 de Alma
Data apariției: August 2014
Format: 140×200
Tip copertă: Broșată
ISBN: 978-606-686-626-2

Multe generații au privit bustul reginei egiptene Nefertiti, expus în Muzeul din Berlin și s-au întrebat ce se ascunde în spatele zâmbetului ei misterios, dar puțin îi știu, probabil, povestea.

În romanul lui Michelle Moran, Mutnodjmet, sora mai mică a reginei, ne spune povestea lui Nefertiti. Mutny este, de fapt, personajul principal și naratorul acestei povești despre putere, dorința de nemurire, dragoste, moarte, trădare.

La 15 ani, Nefertiti se căsătorește cu Amenhotep, fiul faraonului și devine Marea Soție a acestuia, chiar dacă acesta era deja căsătorit cu Kyia. Împreună cu întrega familie, Nefertiti se mută la palatul regal din Memfis. Mutny este uimită de luxul pe care-l găsește acolo:

„Nu aveam să mai văd nicicând o asemenea încăpere. Pardoseala și pictura de pe pereți erau splendide, fiind împodobită cu statui de aur în onoarea celor mai puternici zei egipteni. De la o fereastră mare și boltită se vedeau grădinile palatului, îngrijite până în cele mai mici detalii și o alee străjuită de pomi, ce cobora spre Nil. Era și o cameră pentru peruci, parfumată cu lotus și o întreagă încăpere unde Merit putea lucra. Am intrat în această a doua încăpere, unde totul aștepta pregătit: bile de tămâie pentru ținut sub braț, bigudiuri, pensete, borcane de parfum și vase cu kohl deja amestecat cu ulei de palmier și curmale. O oglindă de mână fusese ingenios montată în formă de ankh și cuferele de machiaj umpleau fiecare spațiu disponibil. Fiecare lampă era încrustată cu fildeș și obsidian.”

Amenhotep a rămas în istorie ca „regele eretic”, deoarece a înlocuit religia politeistă a Egiptului cu un sistem monoteist, ridicându-l pe Aton, zeul discului solar, la rangul de zeu unic al Egiptului. Faraonul și-a schimbat chiar și numele în Akhenaton (Servitor al lui Aton).

Împreună cu Nefertiti, construiește un oraș nou în deșert, Amarna, între Memphis și Teba. Toate eforturile sunt concentrate pentru ridicarea noului oraș și realizării de monumente care să aducă aminte generațiilor viitoare de familia regală:

„Ar fi cel mai mare întemeietor din istoria Egiptului. Ne-am putea scrie numele la fiecare intrare. fiecare templu, fiecare altar, fiecare bibliotecă, fiecare monument ar fi o mărturie a vieții noastre.”

„Îmi voi ciopli chipul în fiecare colț al acestui ținut. Copiii mei își vor aminti de mine până când nisipurile vor dispărea din Egipt și piramidele se vor cufunda în pământ.”

A fost angajat un sculptor, Thutmose, care urma familia regală pretutindeni ca să-i imortalizeze în diverse ipostaze. El a sculptat, foarte probabil, celebrul bust a lui Nefertiti, cu coroana regală pe cap, coroană pentru care și-a ras părul, ca s-o poată purta.

„În timp ce vorbea, mi-am dat seama că rămăsese tot frumoasă, chiar și fără păr. Era amenințătoare, puternică și uluitoare. Se privi în oglindă  în timp ce Tutmes apăru în spatele ei. Ridică preț de câteva clipe coroana cu vârful plat ca s-o putem vedea cu toții, apoi o potrivi cu grijă în jurul capului lui Nefertiti. Nimeni altcineva n-ar fi putut-o purta. Fusese creată pentru ea, înaltă și subțire, cu o cobră pregătită să scuipe venin în ochii dușmanilor. Nefertiti se răsuci pe călcâie și, dacă aș fi fost o țărancă pe câmp, aș fi crezut că privesc chipul unei zeițe.”

Noua capitală, Amarna, a fost ridicată în deșert, într-un timp relativ scurt, concentrând toate resursele disponibile. Până și soldații au participat la construirea palatului și a templului lui Aton.

„În palat, constructorii nu se uitaseră la bani. Ferestrele se întindeau de la podea până în tavan și fântâni parfumate clipoceau melodios în colțuri luminate de soare. Erau scaune de abanos și fildeș și paturi încrustate cu pietre prețioase… Nefertiti adusese Egiptul în pragul sărăciei pentru un oraș în deșert. Era nou și era uluitor, dar zidurile fuseseră ridicate și pictate cu sudoarea soldaților, la fel și statuile uriașe ale lui Akhenaton și Nefertiti, înălțate pentru ca poporul să știe că era supravegheat în permanență.”

top_bar
Ce-a rămas din Amarna – Sursa foto

Nefertiti era fericită în Amarna, singura ei nemulțumire era legată de faptul că nu avea un moștenitor. Îi dăruise soțului ei doar fete (șase, e drept, dar fete).

„Servitorii purtau pieptare de aur, iar încheieturile mâinilor le erau acoperite cu brățări de lapis și aur. Femeile care stăteau ca niște statui în jurul tronului lui Nefertiti erau îmbrăcate în șiraguri de mărgele și nimic altceva. Cântau la harpă, scriau poezii și râdeau. Amarna, orașul faraonului, strălucea aproape terminată asemenea unei nestemate șlefuite…”

După moartea lui Akhenaton, venerarea lui Aton a fost uitată iar egiptenii s-au întors la Amon și la ceilalți zei.

Este o poveste care-ți trezește interesul pentru istoria Egiptului și te face să vrei să afli mai multe despre perioada respectivă. Elementele istorice se împletesc cu cele cele imaginate de autoare – hey, până la urmă este un roman de ficțiune nu unul istoric!

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads.com și îți recomand s-o citești dacă vrei să afli întreaga poveste.

Poți comanda cartea AICI.

Lectură plăcută!

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;„Nefertiti – regina Nilului” de Michelle Moran&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s