Istanbul, orașul de pe două continente

Am ajuns în Istanbul cu avionul, venind de la Budapesta. O escală de o zi și jumătate, în drun spre Samsun, un oraș situat în nordul Turciei, pe țărmul Mării Negre. Foarte puțin pentru a vizita un oraș atât de mare ca Istanbulul.

Știam despre Istanbul că a fost capitala a trei imperii (Roman de Răsărit, Bizantin și Otoman), dar niciodată a Turciei.  Mai știam că are 14 milioane de locuitori (wow!) și că Agatha Christie a scris „Crima din Orient Expres” la hotelul Pera Palace.

De-a lungul timpului, orașul a avut mai multe nume: Bizanț, Constantinopol iar, din 1930, se numește Istanbul. În vechile scrieri românești, i se spunea Țarigrad, un nume împrumutat de la ruși.

Am aterizat pe aeroportul Sabiha Gokcen (am călătorit cu Pegasus), iar drumul spre hotel ne-a dezvăluit treptat „fețele” orașului.

La periferie (kilometri de periferie), șosele largi, multe mașini, dar fără șoferi nervoși și claxoane cu sau fără motiv. Apoi, construcțiile noi. Zeci, poate sute de blocuri cu multe etaje și unele cu forme foarte îndrăznețe.

1-min

2-min

3-min

4-min

5-min

Printre ele, multe moschei cu minaretele înălțate spre cer, așa cum aveam să văd în tot orașul.

6-min

Am fost surprinsă să văd, pe marginea șoselei, frumoasele aranjamente florale. Nici vorbă de terenuri lăsate în paragină. Și nici măcar nu veneam de la aeroportul principal al orașului.

7-min

8-min

Apoi au apărut cartierele. Clădiri noi alături de clădiri vechi, forfotă pe străzi, magazine, în continuare multe mașini, moschei, familii la picnic în parcuri.

9-min

Și din nou flori. Milioane de flori. Lalele, zambile, narcise.

10-min

11-min

12-min

13-min

14-min

Sultanahmet

Am trecut peste mai multe poduri, din Asia în Europa și înapoi, am urcat și am coborât pante (precum Roma, Istanbulul a fost construit pe șapte coline) până când am ajuns în Sultanahmet, cartierul unde se află hotelul la care ne-am cazat.

15-min

Divas Hotel este un hotel mic, situat la 10-15 minute (depinde cât de sprinten ești :D) de Piața Sultanahmet și, în altă direcție, de Marele Bazar.

16-min

17-min

18-min

19-min

20-min

21-min

22-min

De la geam, aveam o frumoasă priveliște asupra Mării Marmara. Plus o moschee, evident. Am avut parte și de fundal sonor: muezinul care chema credincioșii la rugăciune, de cinci ori pe zi. Noi le auzeam doar pe prima (la 5 a.m.) și pe ultima.

24-min

25-min

Marele Bazar

Pentru că aveam puțin timp la dispoziție, am dat rapid o raită prin bazar, un fel de mall combinat cu o piață acoperită, desfășurat pe vreo 60 de străzi. Condimente, ceai, bijuterii, ceramică, eșarfe, lămpi colorate și mulți oameni care, mi s-a părut mie, mai mult se plimbau decât cumpărau.

26-min

27-min

28-min

29-min

30-min

31-min

32-min


34-min

35-min

36-min

37-min

38-min

39-min

Recunosc că nu am rezistat foarte mult și am ieșit să vizitez moscheea din apropiere. Le-am lăsat pe fete să-și continue plimbarea, căci plimbare și nu sesiune de shopping s-a dovedit până la urmă. Sinceră să fiu, nu am fost foarte impresionată de bazar. Cred că mă așteptam la altceva.

40-min

41-min

42-min

43-min

Croazieră pe Bosfor

Seara, am făcut o croazieră pe Bosfor. Înainte să ajungem la vasul pe care trebuie să ne îmbarcăm, din cauza (sau poate datorită, fiindcă am putut admira orașul by night) aglomerației de sâmbătă seara, am făcut un tur neașteptat, de vreo două ore, al Istanbulului. Nici nu mai speram să ajungem la timp. Șoferul nostru însă părea foarte calm. Aproape tot drumul a vorbit, foarte tare, la telefon. Am observat că toți șoferii turci cu care am călătorit făceau asta. Or fi având probleme cu auzul?

Am urcat la bordul vasului, unde am fost întâmpinate de doi tineri îmbrăcați în costume otomane. Am luat cina, mâncare tradițională turcească, am admirat splendidele clădiri de pe mal și podurile frumos luminate și am avut parte și de un program de dansuri tradiționale, inclusiv belly dance.

44-min

45-min

46-min

47-min

48-min

49-min

Seara a trecut repede și, după trei ore, ne-am întors la hotel. Se pare că, la întoarcere, șoferul a găsit o scurtătură și bine a făcut fiindcă era trecut de miezul nopții când am ajuns. Eram atât de obosite încât nu l-am auzit pe muezin chemând la rugăciune, la ora 5 dimineața.

Ce trebuie neapărat să vezi

Duminică dimineața, am urcat strada în pantă, spre Hipodrom, spre Piața Sultanahmet și spre cele trei obiective pe care le aveam de vizitat: Moscheea AlbastrăAgia Sofia (sau Hagia Sofia) și palatul lui Suleyman Magnificul, Topkapî Saray.

Am încheiat seara la un restaurant care avea în meniu mâncăruri tradiționale, dar și preparate internaționale.  Nu eram încă sigură ce preparate turcești să aleg, așa că pentru mine a fost șnițel din piept de pui și cartofi prăjiți. Cu asta nu dau greș niciodată.

Ce m-a surprins:

– Curățenia din oraș (ce ți-e și cu prejudecățile astea!). Am regăsit aceeași curățenie și în Samsun.

– Numărul foarte mare de turiști. Nu cred că am mai văzut vreodată atâția oameni la un loc. Toată lumea părea că se grăbește și mulți circulau haotic, fără să le pese că vrei să faci o poză sau că vrei să asculți explicațiile ghidului. Inclusiv turiștii asiatici, despre care, până acum, credeam că sunt mai disciplinați.

– Numărul mare de femei care aveau capul (sau chiar întregul corp) acoperit.

50-min

51-min

– Că tot orașul era plin de flori. Fără să le rupă sau să le deranjeze nimeni. Asta n-ar fi trebuit să mă surprindă, dacă ar fi și la noi la fel. Dar nu e așa, din păcate.

52-min

53-min

– Casele dărăpănate care, chiar și în centrul orașului, erau alături de case frumoase și bine întreținute.

54-min

– Deși circulația mașinilor era aparent haotică, nu prea am auzit claxoane. Și se pare că sunt 6 milioane de mașini în Istanbul :D.

Un sfat: 

Caută un hotel în Sultanahmet, dacă nu vrei să pierzi timp ca să ajungi la locurile pe care vrei să le vizitezi.

Recomandări de lectură:

Istanbulul este un oraș interesant, l-aș numi un oraș al contrastelor, în care aș dori să revin cândva. Înainte de asta, trebuie să citesc câteva cărți:

Istanbul de Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 2006, apărută la Editura Polirom

Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy, Editura Trei

Muzeul Inocenței de Orhan Pamuk, Editura Polirom.

Alte cărți de citit:

Lectură plăcută!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Istanbul, orașul de pe două continente&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s